România se află de aproape 8 luni în criză economică însă despre acest lucru nu se vorbește încă în piesă.
Băncile nu mai dispun de lichidități deoarece au împrumutat statul român. Guvernul are cheltuieli publice extrem de mari iar banii nu ajung. Pentru a acoperi cheltuielile mari statul se împrumută excesiv și cu dobânzi mari.
Atunci când statul oferă dobânzi de 8% nu există nici un interes al băncilor să lucreze cu mediul privat. O bancă preferă statul ca și client, decât să aibă zeci de mii de clienți, fiecare cu diferite riscuri.
Pentru că pot împrumuta statul cu 8% băncile nu vor să mai împrumute firmele și persoanele fizice cu dobânzi mici. Tocmai de aceea băncile ajung și la dobânzi mai ridicate de 15%. În condițiile în care rata medie de profit este în România mai mică de 10%, firmele românești ar ajunge să lucreze numai pentru bănci, ba chiar ar mai scoate și bani din buzunar.
Tocmai de aceea se poate observa pe piață o lipsă de lichiditate.
Românii și firmele românești sunt sărace, ele nu pot funcționa sau nu se pot dezvolta fără ajutor financiar. În toată lumea dezvoltată băncile sunt partenerii afacerilor, dar nu în România.
Statul a cules toți banii de pe piață și devine concurentul mediului privat. Dar fără afacerile și munca românilor bugetul de stat se prăbușește și mai mult, va fi nevoie de și mai multe credite și se întra într-o vrie cu o singură finalitate: o formă de faliment, o criză economică majoră.
Statul nu folosește banii pentru investiții ci pentru plata pensiile lor speciale, pentru plata salariilor mari ale celor angajați în administrație, pentru plata parlamentarilor, primarilor și președinților de consilii județene. Peste 93% din bugetul de stat se duce pe salarii, pensii și cheltuieli asociate și administrative.
România are 1,3 milioane de români angajați la stat. O treime dintre ei provin din interiorul partidelor politice și aceștia nu aduc deloc valoare adăugată.
Statul trebuie să reducă birocrația și cheltuielile publice. Afacerile trebuie făcute mai ușor, fără prea multe acte.
