România a ajuns să aibă unele dintre cele mai mari dobânzi din Uniunea Europeană, iar efectele se văd direct în economie. Familiile plătesc rate tot mai greu de dus, antreprenorii amână investițiile, iar fermierii și micii producători sunt împinși spre blocaj financiar.
Dobânda mare nu este doar o cifră într-un raport bancar. Este prețul lipsei de încredere. Este nota de plată pentru deficitul bugetar, pentru risipa statului, pentru instabilitatea fiscală și pentru guvernarea făcută pe datorie. Când statul se împrumută scump, întreaga economie ajunge să plătească scump.
În loc să avem credit accesibil pentru producție, industrie, agricultură și locuințe, avem bani scumpi, birocrație și taxe tot mai apăsătoare. Capitalul românesc este sufocat, iar companiile mici nu mai pot concura cu firmele din țările unde finanțarea este mai ieftină și statul nu își pedepsește propriii producători.
România nu poate construi prosperitate cu dobânzi uriașe, taxe crescute și administrație risipitoare. O economie sănătoasă are nevoie de disciplină bugetară, predictibilitate fiscală și credit orientat către investiții productive, nu către consum pe datorie.
Dobânzile mari sunt simptomul unui stat prost condus. Iar nota de plată o achită cetățenii, antreprenorii și economia reală.
