Virusul Shamonda a revenit în atenția autorităților veterinare europene după decenii de la identificarea inițială în Nigeria. Analizele Institutului Friedrich Loeffler indică două variante virus Shamonda, denumite SHAV-EU1 și SHAV-EU2. Infecțiile au fost confirmate la bovine, dar și la cai, alpaca, oi și capre. Transmiterea este asociată insectelor hematofage, în special culicoidelor. Totuși, amploarea fenomenului rămâne dificil de stabilit, deoarece boala nu necesită raportare obligatorie în Germania.
Virusul Shamonda este un ortobunyavirus identificat inițial în Nigeria, în 1965. Confirmarea sa recentă în Europa a venit după o perioadă îndelungată fără cazuri raportate.
Institutul Friedrich Loeffler a identificat o a doua linie genetică la bovinele din Germania. Varianta SHAV-EU1 a fost raportată în sudul Germaniei, Elveția și Franța.
SHAV-EU2 provine din probe recoltate în Renania de Nord-Westfalia, Saxonia Inferioară, Hessa și Turingia. FLI precizează că diferențele genetice separă această variantă de linia europeană identificată anterior.
Datele prezentate de publicația Agrointeligența indică transmiterea prin culicoide, insecte mici asemănătoare muștelor. Acestea pot transporta virusul între animale, însă mecanismul exact necesită evaluări suplimentare.
Infecțiile au fost confirmate în mai multe regiuni germane, inclusiv la bovine din Baden-Württemberg, Hessa, Bavaria, Saarland și Saxonia. Germania a raportat, de asemenea, cazuri în Renania-Palatinat și alte landuri.
Virusul Shamonda la bovine nu reprezintă singura situație documentată. FLI a identificat infecții la un cal, o alpaca, ovine și caprine.
Cazul calului din Renania-Palatinat a atras atenția specialiștilor. Animalul prezenta tulburări neurologice înaintea morții, iar proba cerebrală conținea o cantitate mare de virus.
Potrivit informațiilor publicate, acest aspect diferă de manifestările asociate virusului Schmallenberg. Sursa precizează că tulburările neurologice nu sunt caracteristice bolii înrudite.
Identificarea la mai multe specii extinde tabloul epidemiologic cunoscut. Totuși, prezența virusului nu demonstrează automat aceeași severitate clinică la toate animalele.
În Germania, virusul nu se află pe lista bolilor cu declarare obligatorie. Ministerul Agriculturii german și FLI nu dispun, astfel, de o evidență completă a cazurilor.
Numărul fermelor afectate reflectă cazurile depistate, nu neapărat totalul infecțiilor existente. Această limitare împiedică realizarea unei hărți precise privind distribuția virusului.
În consecință, orice ipoteză despre evoluția epidemiologică trebuie tratată prudent. Nu există suficiente date pentru estimarea unei răspândiri uniforme în toate regiunile sau speciile.
Până acum, informațiile disponibile confirmă infecții și diferențe genetice, nu pierderi economice cuantificate. Efectele asupra fermelor pot depinde de mortalitate, productivitate, costuri veterinare și măsuri de supraveghere.
De asemenea, activitatea insectelor vector poate influența distribuția sezonieră a cazurilor. Această ipoteză nu permite însă prognoze precise fără monitorizare epidemiologică extinsă.
Datele disponibile confirmă existența a două variante europene și infectarea mai multor specii. Ele nu permit încă măsurarea exactă a răspândirii sau estimarea impactului economic. Monitorizarea veterinară și analizele genetice vor clarifica evoluția virusului Shamonda în fermele europene.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de agrointel.ro.
