Preț grâu Algeria a crescut la ultima licitație OAIC, pe fondul transporturilor maritime mai scumpe și mai riscante. Algeria a cumpărat aproximativ 500.000 de tone, la 319-321 de dolari pe tonă C&F. La începutul lunii august, prețul era cu circa 30 de dolari mai mic. România se află printre furnizorii posibili, însă estimările privind originea grâului trebuie tratate cu prudență.
Potrivit informațiilor publicate de Agrointel, ultima licitație OAIC indică 319-321 de dolari pe tonă C&F.
Cantitatea contractată este estimată la aproximativ 500.000 de tone. La licitația din 5 august, Algeria cumpărase între 540.000 și 720.000 de tone.
Atunci, prețul estimat se situa între 289 și 290 de dolari pe tonă C&F. Diferența depășește 10% în doar câteva săptămâni.
Comparația sugerează o primă de risc pentru grâul livrat din bazinul Mării Negre. Totuși, nivelul C&F include mai multe componente ale tranzacției.
Prețul C&F include valoarea mărfii, transportul până la destinație și costurile asociate livrării.
Prin urmare, diferența dintre licitații nu reflectă exclusiv evoluția grâului fizic. Navlul, asigurarea și disponibilitatea navelor influențează direct factura importatorului algerian.
În condiții tensionate, cumpărătorii pot accepta costuri mai mari pentru securizarea volumelor. Agrointel atribuie scumpirea perturbării exporturilor maritime rusești și ucrainene.
Atacurile asupra unor nave și infrastructuri portuare ar fi redus oferta transportabilă. Rutele alternative pot înlocui doar parțial volumele pierdute.
Aceste rute presupun distanțe mai mari, cheltuieli suplimentare și riscuri operaționale diferite. Astfel, logistica poate explica o parte importantă din creșterea prețului final.
Traderii estimează că România și Bulgaria ar putea furniza o parte importantă din cantitatea cumpărată.
Sunt menționate și origini din nordul Uniunii Europene, inclusiv statele baltice. Acestea rămân estimări comerciale, nu confirmări privind originea finală a grâului.
Licitația permite origini opționale, iar informațiile disponibile nu identifică public fiecare lot. Prin urmare, lista furnizorilor trebuie interpretată cu prudență.
România are un avantaj logistic prin proximitatea Mării Negre și capacitatea portului Constanța. Fermierii români beneficiază astfel de accesul la piețe externe importante.
Performanța lor capătă greutate când cumpărătorii caută furnizori regionali, eficienți și disponibili. Cerealele românești pot deveni o soluție competitivă pentru Africa de Nord.
Un nivel de peste 300 de dolari pe tonă C&F susține interesul pentru grâul din regiune.
Cererea algeriană poate sprijini temporar prețurile de export și ofertele din porturile românești. Totuși, piața rămâne vulnerabilă la schimbări rapide.
Reluarea exporturilor rusești sau ucrainene ar putea readuce volume mai ieftine. În acest scenariu, diferențialul actual s-ar putea reduce.
Presiunea concurențială ar crește, iar ofertele regionale ar putea deveni mai prudente. De aceea, licitația OAIC trebuie privită ca reper, nu ca garanție.
Pentru fermierii români, licitația OAIC oferă un reper favorabil, dar nu garantează automat prețuri mai mari. Rezultatul depinde de costurile logistice, disponibilitatea grâului și evoluția rutelor din Marea Neagră. În plus, schimbarea exporturilor rusești sau ucrainene poate modifica rapid competiția regională și nivelul ofertelor.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de agrointel.ro.
