Diferența dintre femei și bărbați în durata estimată a vieții active este un indicator economic al parcursurilor profesionale inegale. În România, femeile cu vârste între 20 și 64 de ani au avut în 2025 o rată a ocupării de 59,5%, iar rata masculină a fost cu 18,7 puncte procentuale mai mare, potrivit Eurostat. În același an, femeile au acumulat, în medie, 29,1 ani de viață activă, față de 36 de ani în cazul bărbaților.
Diferența de 6,9 ani nu înseamnă că fiecare femeie lucrează exact cu atât mai puțin decât fiecare bărbat. Este un indicator agregat, construit pentru a surprinde perioada estimată în care populația participă la piața muncii. Valoarea sa este relevantă tocmai pentru că sintetizează efectele ocupării, șomajului, retragerii din activitate și ale tranziției către pensie.
Un parcurs profesional mai scurt poate însemna mai puțini ani de contribuții, perioade mai lungi fără venit salarial și o expunere mai mare la ocupare parțială sau informală. Nu este însă suficient să privim numai numărul anilor lucrați. Contează și nivelul veniturilor, tipul contractului, continuitatea carierei și accesul la poziții mai bine plătite.
Datele recente arată că România a avut în 2024 o rată de ocupare a populației cu vârste între 20 și 64 de ani de 69,5%, printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană, conform evaluării Comisiei Europene. Aceeași sursă indică participarea redusă a femeilor și a persoanelor slab calificate ca probleme structurale ale pieței muncii.
Indicatorul trebuie citit și în contextul sărăciei. În 2024, 27,9% din populația României era expusă riscului de sărăcie sau excluziune socială, al doilea cel mai ridicat nivel din Uniunea Europeană după Bulgaria. Cifra nu este specifică femeilor vârstnice, dar arată mediul social în care veniturile din muncă, pensiile și accesul la servicii își produc efectele.
Articolul Quality of life of older women from the perspective of gender equality, semnat de Marta Warat, Ewa Krzaklewska și Krystyna Slany, analizează femeile vârstnice din Polonia prin prisma egalității de gen și a parcursului vieții.
Cercetarea folosește datele proiectului GEQ și examinează un subeșantion de 334 de persoane: femei de cel puțin 60 de ani și bărbați de cel puțin 65 de ani. Sondajul național a inclus 1.501 de respondenți, iar calitatea vieții a fost măsurată printr-o scală cu dimensiuni somatică, psihologică, socială, financiară, infrastructurală și de satisfacție generală.
Autorii nu au identificat diferențe statistic semnificative între femei și bărbați în evaluarea medie a dimensiunilor calității vieții. Totuși, femeile aveau condiții materiale mai slabe și venituri mai mici. Dimensiunea financiară a primit cele mai reduse evaluări, cu 5,1 puncte pentru femei și 5,4 pentru bărbați pe o scală de la 1 la 10.
Concluzia importantă este că o evaluare subiectivă relativ apropiată nu elimină diferențele obiective. O persoană poate evalua acceptabil relațiile sociale sau locuirea, dar poate avea resurse financiare limitate și o autonomie economică redusă.
În Polonia, autorii citează pentru 2017 o pensie medie de 1.811,44 zloți pentru femei și 2.696,13 zloți pentru bărbați. Diferența este atribuită efectului cumulativ al veniturilor mai mici, segregării ocupaționale, întreruperilor profesionale și responsabilităților de îngrijire.
Mecanismul este relevant și pentru România, fără ca rezultatul polonez să poată fi transferat automat. Eurostat indică pentru 2024 o diferență mediană de pensie de aproximativ 18% între femeile și bărbații de cel puțin 65 de ani din România. Decalajul este sub media Uniunii Europene, estimată la circa 25%, dar rămâne suficient de mare pentru a arăta consecințele unor cariere și venituri diferite.
Un decalaj de pensie nu este produs exclusiv de o decizie luată la pensionare. El poate reflecta ani de muncă mai puțini, salarii mai mici, activitate cu timp parțial, perioade de concediu sau retragere din piața muncii și o concentrare în sectoare cu remunerare mai redusă.
Studiul polonez arată că, în gospodăriile cuplurilor vârstnice, femeile continuă să asume cea mai mare parte a activităților domestice. În 75% dintre cazuri, femeia decidea ce se mănâncă, în 80% se ocupa de curățenie, iar în 55% era responsabilă de îngrijirea persoanelor bolnave sau dependente.
Aceste date nu măsoară direct România, dar oferă un mecanism de analiză. Munca neplătită poate reduce timpul disponibil pentru ocupare, formare profesională sau activitate suplimentară. La vârsta pensionării, efectul poate apărea sub forma unor contribuții mai mici și a unei capacități reduse de a suporta cheltuieli medicale, locuire sau participare socială.
Îngrijirea pe termen lung este, prin urmare, și o problemă economică. Comisia Europeană a arătat în martie 2026, într-un raport bazat pe analiza a 38 de țări europene, că serviciile sunt afectate de guvernanță fragmentată, finanțare inegală, disponibilitate insuficientă și lipsa unor date comparabile. Raportul nu oferă, în forma citată, o estimare recentă exclusiv pentru România, dar susține necesitatea unei evaluări mai precise a poverii transferate către familii.
Contextul românesc nu este uniform negativ. Potrivit Comisiei Europene, transferurile sociale, inclusiv pensiile, au crescut cu 19,5% în 2024 față de anul anterior. Această majorare indică o creștere importantă a veniturilor nominale, dar nu demonstrează singură eliminarea diferențelor de gen sau îmbunătățirea uniformă a puterii de cumpărare.
În același timp, măsurile bugetare pentru 2025 au inclus înghețarea pensiilor, în cadrul efortului de reducere a deficitului. Cele două fapte trebuie prezentate împreună: un sprijin nominal într-un an și o limitare a indexării în anul următor nu permit, fără alte date, o concluzie completă despre nivelul real de trai al femeilor vârstnice.
Situația sărăciei în muncă este, de asemenea, mixtă. În 2024, rata persoanelor ocupate aflate în risc de sărăcie a fost de 10,9% în România, una dintre cele mai ridicate din Uniunea Europeană. Eurostat a raportat însă un nivel mai mare pentru bărbați decât pentru femei, cu 8,1 puncte procentuale. Această diferență nu contrazice decalajul de pensii: sărăcia în rândul persoanelor ocupate și acumularea veniturilor pe întregul parcurs profesional sunt indicatori diferiți.
De aceea, politicile publice trebuie evaluate pe perioade mai lungi decât un singur an bugetar. Participarea la muncă, nivelul salariilor, timpul parțial, întreruperile de carieră și accesul la servicii de îngrijire pot influența pensia după decenii.
Studiul lui Warat, Krzaklewska și Slany este transversal și folosește date colectate în 2015. El nu poate demonstra relații cauzale și nu este o cercetare despre România. În plus, femeile și bărbații din subeșantion au praguri de vârstă diferite, iar o parte dintre rezultate se bazează pe evaluări subiective și declarații retrospective.
Prin urmare, cercetarea este utilă mai ales ca model de întrebare. România ar avea nevoie de date separate pe sexe și cohorte de vârstă, corelate cu istoricul ocupării, veniturile, statutul de văduvie, locuirea singură și utilizarea serviciilor de îngrijire.
Comparația prudentă nu spune că România reproduce situația Poloniei. Ea arată că durata estimată a vieții active este un punct de plecare pentru analiza unei probleme mai ample: cât de mult se transformă diferențele din carieră în diferențe de autonomie economică la bătrânețe.
Datele disponibile nu permit atribuirea decalajului de 6,9 ani unei singure cauze și nu demonstrează că orice măsură socială produce automat rezultate egale pentru femei și bărbați. Ele arată însă o combinație persistentă de participare mai redusă a femeilor la piața muncii, diferențe de venit și o diferență mediană de pensie de aproximativ 18% pentru femeile de cel puțin 65 de ani în 2024. Transferurile sociale au crescut în 2024, iar veniturile nominale au fost sprijinite, dar înghețarea pensiilor în 2025 și rata ridicată de ocupare în risc de sărăcie indică limite importante. Pentru politici publice mai eficiente, România are nevoie de monitorizare separată pe sexe și vârstă, servicii de îngrijire mai bine măsurate și evaluarea efectelor asupra carierelor și pensiilor, nu doar de indicatori agregați.
Surse: Eurostat, durata vieții active și ocuparea în 2025; Eurostat, diferența mediană de pensie; Eurostat, sărăcie și excluziune socială; Comisia Europeană, raportul de țară pentru România; Comisia Europeană, îngrijirea pe termen lung.
