România s-ar putea confrunta cu o presiune puternică asupra cursului de schimb în cazul în care ratingul suveran al țării ar fi retrogradat în categoria „junk”, avertizează profesorul de economie Cristian Păun. Un asemenea scenariu ar însemna pierderea calificativului recomandat investițiilor și ar putea declanșa reacții importante pe piețele financiare, de la creșterea costurilor de împrumut până la ieșiri de capital și deprecierea monedei naționale.
Potrivit economistului, într-un scenariu de retrogradare, euro ar putea ajunge în zona de 6 lei, iar presiunile de depreciere ar putea continua în funcție de reacția investitorilor și de măsurile adoptate de autorități. Nu ar fi vorba despre o evoluție automată sau despre un curs care poate fi stabilit cu exactitate dinainte, ci despre un risc asociat pierderii încrederii investitorilor în capacitatea statului român de a-și ține sub control finanțele publice.
Trecerea României în categoria „junk” ar avea consecințe care depășesc cu mult simpla modificare a unei note acordate datoriei suverane. Pentru o parte dintre fondurile internaționale de investiții, păstrarea banilor în obligațiuni ale unor state care nu mai beneficiază de calificativ investment grade este restricționată prin propriile reguli de administrare. Într-un asemenea context, titlurile românești ar putea deveni mai puțin atractive, iar statul ar putea fi obligat să ofere dobânzi mai mari pentru a găsi cumpărători.
Efectele s-ar putea transmite apoi în întreaga economie. Dacă statul se împrumută mai scump, presiunea se poate transfera către costurile de finanțare ale companiilor și populației. În același timp, o depreciere accentuată a leului ar face mai scumpe importurile, de la energie și combustibili până la produse alimentare, medicamente, electronice și materii prime utilizate de industrie.
Un euro apropiat de 6 lei ar putea pune o presiune suplimentară și asupra inflației. România importă o cantitate importantă de bunuri și servicii, iar deprecierea monedei naționale se reflectă, mai devreme sau mai târziu, în prețurile plătite de consumatori. Pentru populație, efectul s-ar putea traduce într-o nouă deteriorare a puterii de cumpărare, mai ales dacă veniturile nu ar ține pasul cu majorările de prețuri.
Problema centrală rămâne situația finanțelor publice. Deficitele bugetare ridicate, necesarul mare de finanțare și creșterea datoriei publice fac România vulnerabilă la schimbările de percepție ale investitorilor. Cu cât statul are nevoie să împrumute mai mulți bani, cu atât încrederea creditorilor și calificativele acordate României devin mai importante.
O eventuală retrogradare nu ar însemna însă că euro ar ajunge automat la o anumită valoare într-o singură zi. Evoluția cursului ar depinde de amploarea reacției piețelor, de politica Băncii Naționale a României, de măsurile fiscale adoptate de Guvern și de capacitatea autorităților de a demonstra că deficitul poate fi readus pe o traiectorie sustenabilă.
Avertismentul privind posibilitatea unui euro în zona de 6 lei trebuie privit astfel ca un scenariu de risc, nu ca o prognoză certă. Miza unei eventuale pierderi a ratingului investment grade este însă mult mai mare decât cursul valutar: România ar putea ajunge să plătească mai mult pentru finanțarea datoriei, iar aceste costuri s-ar putea răsfrânge asupra investițiilor, creditării, prețurilor și, în final, asupra nivelului de trai.
Pentru economia românească, evitarea categoriei „junk” devine astfel una dintre cele mai importante provocări ale perioadei următoare. Diferența dintre menținerea în categoria recomandată investițiilor și coborârea sub acest prag poate însemna miliarde de lei în costuri suplimentare de finanțare și o presiune considerabil mai mare asupra leului, într-un moment în care economia are deja nevoie de stabilitate și predictibilitate.
