Revenirea Greciei după criza datoriilor: ce arată datele despre datorie, șomaj și creștere
BCE analizează presiunile inflaționiste, iar piețele anticipează o majorare a dobânzii în decembrie

Revenirea Greciei intră într-o etapă în care indicatorii macroeconomici transmit un mesaj mai favorabil: guvernul și-a majorat prognoza de creștere, șomajul continuă să scadă, iar raportul datorie-PIB este mult sub nivelul atins în timpul crizei. Analiza publicată de MoneyWeek arată însă că stabilizarea finanțelor publice a fost obținută printr-o ajustare fiscală dură, cu reduceri de cheltuieli, scăderi de venituri și pierderi sociale importante. Prin urmare, comparația cu marile economii europene trebuie făcută cu prudență.

Indicatorii care susțin redresarea Greciei

Potrivit sursei, guvernul elen a crescut prognoza de avans economic pentru anul în curs de la 2% la 2,3%. În același timp, șomajul a coborât de la 7,9% la 7,4%, după ce atinsese 27% în 2013, în vârful crizei datoriilor.

Și finanțele publice arată mai bine. Raportul datorie-PIB, apropiat de 200% la apogeul crizei, este indicat acum la 136% și ar urma să ajungă la 128% anul viitor. În plus, guvernul susține că înregistrează un excedent bugetar primar.

Aceste evoluții au schimbat percepția investitorilor. MoneyWeek notează că randamentul obligațiunilor elene pe zece ani a coborât la 4,4%, sub nivelurile consemnate în Franța sau Marea Britanie. Astfel, reducerea costului de finanțare oferă Atenei mai mult spațiu pentru investiții și refinanțarea datoriei.

Capital străin și limitele modelului de creștere

Grecia încearcă să atragă capital prin stimulente fiscale pentru persoanele cu venituri mari și pentru executivii care își mută rezidența fiscală. Sursa descrie apariția unor proiecte imobiliare pe Riviera Atenei și interesul unor investitori internaționali, evoluții care susțin imaginea unei economii mai deschise capitalului global.

Totuși, investițiile și serviciile financiare nu rezolvă automat problemele structurale ale economiei. Grecia nu a revenit încă la nivelul producției de dinaintea crizei, deși au trecut ani de la finalul perioadei de ajustare. În plus, atragerea averilor prin taxe reduse poate sprijini veniturile și activitatea, dar nu înlocuiește productivitatea internă sau investițiile în sectoare competitive.

Costul social al austerității

Redresarea a avut un preț ridicat. În intervalul de ajustare, produsul intern brut a scăzut cu aproape 30%, iar cheltuielile publice au fost reduse cu 25%, conform analizei citate. În același timp, numărul angajaților din administrație s-a diminuat de la aproximativ un milion la puțin peste 600.000, iar salariile au fost înghețate.

Veniturile salariale au scăzut cu cel puțin 25%, iar în turism reducerea a ajuns, potrivit sursei, până la 50%. Pensiile au fost diminuate de 11 ori în timpul programului de austeritate. O parte importantă a măsurilor a fost impusă prin programele negociate cu Uniunea Europeană, Banca Centrală Europeană și Fondul Monetar Internațional.

Prin urmare, experiența Greciei este relevantă pentru statele care combină datorii ridicate cu o creștere slabă, însă comparația cu Franța, Marea Britanie sau Italia are limite. Dimensiunea economiei, structura pieței muncii și poziția fiecărei țări pe piețele financiare diferă substanțial. În plus, acceptarea unor reduceri similare ar putea fi mult mai dificilă politic și social.

În ansamblu, Grecia arată că stabilizarea finanțelor publice poate îmbunătăți indicatorii economici și accesul la finanțare. Totuși, revenirea deplină rămâne condiționată de recuperarea producției pierdute, de investiții competitive și de un echilibru mai sustenabil între disciplină fiscală și protecție socială.

Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de MoneyWeek.

Alte articole

Economistii.ro este un proiect media non-profit dedicat promovării unei noi economii axate pe echitate, pe respectul față de ființa umană, față de resursele materiale și imateriale ale României.
@2025 economistii.ro - Toate drepturile rezervate