Mediul de afaceri din România trece printr-o perioadă extrem de dificilă, iar una dintre cele mai mari probleme este accesul la finanțare. În loc ca statul să fie un partener responsabil pentru companii, prin plăți rapide și predictibile, acesta a devenit chiar principalul factor de risc. Întârzierile uriașe la achitarea facturilor către firmele care lucrează cu instituțiile publice au blocat lichiditatea în piață și au împins mii de antreprenori către soluții de avarie – împrumuturile de la IFN-uri.

Instituțiile financiare nebancare sunt ultima opțiune pentru multe firme românești, deoarece costul banilor este mult mai ridicat decât în sistemul bancar. Dobânzile mari și condițiile dure transformă aceste credite într-o povară greu de dus, dar antreprenorii nu au de ales: au nevoie de lichidități pentru salarii, pentru plata furnizorilor și pentru a evita intrarea în insolvență. Într-o economie normală, firmele ar trebui să se dezvolte prin investiții și reinvestirea profitului, nu prin credite de urgență care le sufocă treptat.

Riscul major este supraîndatorarea companiilor. Din moment ce aceste împrumuturi nu sunt destinate investițiilor, ci doar acoperirii unor găuri create de stat, datoriile acumulate nu generează valoare adăugată. Firmele ajung astfel să se împrumute pentru a plăti alte datorii, iar spirala îndatorării duce inevitabil la faliment. Odată ce companiile locale dispar, România își pierde baza productivă, locurile de muncă și independența economică.

Statul nu realizează că lipsa de seriozitate în onorarea obligațiilor sale este unul dintre cei mai mari factori de risc pentru economie. Dacă plățile întârzie cu luni de zile, antreprenorii nu au cum să reziste. Această lipsă de predictibilitate îi alungă pe investitori, scade încrederea și afectează întreaga economie națională. În loc să susțină firmele românești, statul le împinge în brațele IFN-urilor, unde dobânzile împovărătoare le transformă în victime sigure.

România are nevoie de un plan serios de finanțare pentru companiile locale, de linii de credit garantate de stat și de reguli clare prin care facturile să fie plătite în maximum 30 de zile. Altfel, supraîndatorarea generalizată va distruge antreprenoriatul românesc și va lăsa economia țării la discreția capitalului străin.