Guvernul intenționează să acorde sprijin pentru energie pe baza unui prag de venit de 3.500 de lei net pe persoană. Ajutorul ar urma să fie înscris direct în factură. Corina Murafa, expertă în politici energetice, avertizează că un asemenea criteriu poate exclude gospodării vulnerabile și poate direcționa bani către persoane care nu au nevoie de sprijin.
Programul de guvernare prevede un mecanism unic, verificat automat prin interconectarea bazelor de date, pentru persoanele cu venituri de până la 3.500 de lei net lunar. Executivul estimează că schema ar putea viza aproximativ 3,7 milioane de persoane la electricitate și 1,7 milioane la gaze.
Într-un interviu acordat HotNews, Corina Murafa explică faptul că vulnerabilitatea energetică rezultă din combinarea mai multor factori. Veniturile contează, însă la fel de importante sunt costul energiei și starea locuinței.
Două familii cu venituri identice pot avea situații foarte diferite. Una poate locui într-un imobil izolat și racordat la încălzire centralizată, în timp ce alta folosește lemne sau electricitate.
În plus, o gospodărie cu venituri considerate decente poate deveni vulnerabilă dacă locuința pierde multă căldură. Consumul ridicat poate apărea și din folosirea intensă a aerului condiționat. Prin urmare, un prag unic riscă să rateze cazuri reale și să sprijine gospodării care nu suportă aceeași presiune financiară.
Potrivit expertei, valoarea sprijinului nu ar trebui stabilită doar în funcție de suma disponibilă în buget. Calculul ar trebui să pornească de la situația fiecărei gospodării și de la necesarul energetic minim.
Acest necesar depinde de locuință și de profilul familiei. O evaluare mai precisă ar putea lua în calcul resursele rămase după plata unor nevoi esențiale, precum electricitatea, încălzirea și transportul.
Dacă venitul disponibil coboară sub pragul sărăciei, gospodăria ar putea primi un ajutor individualizat. Astfel, sprijinul ar fi orientat către depășirea dificultății, nu doar către aplicarea automată a aceleiași reguli.
Direcțiile de asistență socială ale primăriilor ar putea verifica situațiile speciale și ar putea ajuta persoanele fără acces digital. Totodată, acestea ar putea observa diferențele dintre datele administrative și realitățile din teren, mai ales când veniturile sunt neregulate.
Murafa susține că menținerea plafonării generale la gaze până în 2027 ar consuma resurse ce ar putea fi folosite pentru ajutoare mai bine țintite. În opinia sa, liberalizarea ar trebui făcută gradual, iar veniturile suplimentare ale statului ar trebui direcționate către consumatorii vulnerabili.
Sprijinul înscris direct în factură poate reduce presiunea imediată. Totuși, el nu elimină cauza costurilor ridicate. De aceea, ajutoarele pentru energie ar trebui completate cu renovarea locuințelor și schimbarea sistemului de încălzire.
Experta indică și instalarea unor soluții locale de producție, inclusiv panouri fotovoltaice. Fondurile europene ar fi mai potrivite pentru asemenea măsuri structurale decât pentru subvenționarea generală a prețului.
Implementarea poate fi însă îngreunată de lipsa actelor de proprietate conforme, a cadastrului și a unor reguli clare pentru comunitățile de energie. În acest context, venitul rămâne un reper util, dar nu poate descrie singur amploarea vulnerabilității.
Un mecanism eficient trebuie să arate cât costă asigurarea unui nivel minim de confort energetic pentru fiecare gospodărie. Fără analiza locuinței, a consumului și a costurilor suportate, ajutoarele riscă să fie insuficiente pentru cei vulnerabili și prea costisitoare pentru buget.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de HotNews.ro.
