Programul SAFE este prezentat ca un mare succes politic și economic, dar în realitate înseamnă pentru România un nou credit uriaș, de 17 miliarde de euro. Acești bani nu sunt fonduri gratuite, nu sunt granturi, ci împrumuturi pe care statul român va trebui să le ramburseze cu dobânzi. Guvernanții evită să spună adevărul simplu: România se împrumută încă o dată masiv, iar factura va fi achitată de cetățeni prin taxe mai mari, austeritate și dobânzi mai ridicate.

Fondurile alocate prin SAFE nu vor construi drumuri, spitale sau școli, nu vor moderniza infrastructura și nu vor aduce locuri de muncă. Banii intră astăzi în buget și ies imediat mâine, direcționați către achiziții de armament scump. Din punct de vedere economic, România nu rămâne cu nimic concret, cu nicio capacitate industrială nouă, ci doar cu o datorie în plus. Este o schemă financiară prin care statele din est sunt împinse să devină clienți captivi ai marilor producători de armament din vestul Europei și din SUA.

Problema reală este că România nu are nevoie de bani pentru arme, ci pentru infrastructura de bază. În 2025, există încă localități fără apă potabilă, fără canalizare, cu drumuri impracticabile și cu spitale degradate. Adevărata siguranță pentru cetățeni nu vine din tancuri cumpărate pe datorie, ci din servicii publice funcționale, din economie productivă și din investiții care ridică nivelul de trai.

Prin acest credit, datoria publică a României va crește cu aproape 10% față de nivelul actual, adică aproape 20 de miliarde de euro în plus. Or, această creștere nu este doar o cifră contabilă, ci are consecințe directe: România devine un debitor și mai vulnerabil, iar piețele financiare vor taxa această situație prin dobânzi mai mari. Cu cât datoria este mai mare, cu atât împrumuturile viitoare vor fi mai scumpe, iar accesul la finanțare mai dificil.

În loc ca Uniunea Europeană să susțină direct dezvoltarea industriei de apărare din România prin granturi și investiții, se preferă o schemă prin care statele estice se împrumută, cumpără echipamente produse în altă parte, iar profiturile pleacă imediat peste graniță. Practic, SAFE nu înseamnă siguranță, ci export de capital dinspre România spre economiile mai puternice.

Din perspectivă economică, programul SAFE este nociv pentru că amplifică dependența financiară și reduce capacitatea de investiție a statului român în domeniile esențiale. În loc să stimulăm creșterea economică, să reducem decalajele de infrastructură și să investim în capitalul uman, guvernul acceptă să bage țara într-un nou lanț al datoriei.

Concluzia este simplă: SAFE nu va deschide fabrici, nu va construi autostrăzi, nu va ridica nivelul de trai. SAFE va crește datoria publică, va face creditele viitoare mai scumpe și va transforma România într-un debitor obedient, care plătește pentru arme scumpe, dar rămâne cu drumuri proaste și sate fără apă curentă.