O fermă de legume din Pașcani, județul Iași, și-a triplat suprafața cultivată în câțiva ani. Extinderea a fost susținută de investiții succesive în infrastructură, utilaje și tehnologie. Exploatația a ajuns la 9 hectare de legume în câmp și aproximativ 1.000 de metri pătrați de solarii. Totuși, fermierul spune că presiunea costurilor limitează rentabilitatea, chiar și în anii cu producții bune.
Alexandru Popoaea, legumicultor în vârstă de 37 de ani, a intrat în antreprenoriat după ce a lucrat ca inginer agronom în cultura mare, între 2012 și 2019. Experiența profesională și pregătirea în horticultură au precedat dezvoltarea propriei exploatații.
Prima etapă importantă a venit în 2019. Fermierul a accesat atunci un proiect de 40.000 de euro printr-un Grup de Acțiune Locală. Potrivit sursei, banii au finanțat două solarii cu structură metalică și încălzire centrală, precum și un container frigorific de 40 de metri pătrați.
În 2022, dezvoltarea a continuat printr-un proiect cu cofinanțare. Ferma a cumpărat un tractor nou, o mașină de plantat răsaduri și echipamente pentru folia de mulcire și irigarea prin picurare. Astfel, investițiile au crescut capacitatea și au înlocuit o parte dintre operațiunile manuale.
Fermierul susține că necesarul de forță de muncă s-a redus la jumătate față de începutul activității. Prin urmare, utilajele permit lucrul unei suprafețe mai mari cu mai puțini muncitori, într-un sector în care recrutarea sezonieră este dificilă.
Pentru 2026, exploatația estimează producții de aproximativ 50 de tone de tomate și 40 de tone de ardei la hectar. Aceste volume indică un potențial important, dar nu permit singure calcularea profitului.
Marja depinde de costurile semințelor, energiei, tratamentelor, irigațiilor, forței de muncă, transportului și finanțării. Sursa relatează că prețurile inputurilor au crescut, în timp ce prețurile de vânzare au stagnat sau au scăzut. În consecință, o recoltă mai mare nu înseamnă automat un rezultat financiar superior.
Contractele de valorificare reprezintă un instrument de reducere a riscului comercial. O parte importantă a producției este livrată pe bază de contract, iar legumele care nu corespund primei categorii de calitate ajung la o fabrică de procesare din zona Bălțătești, județul Neamț.
Valorificarea în afara pieței de consum proaspăt poate limita pierderile. Cu toate acestea, profitabilitatea rămâne dificil de verificat fără o structură completă a veniturilor și cheltuielilor.
După achitarea creditelor bancare, antreprenorul ia în calcul construirea unei mici unități proprii de procesare. În prezent, procesează tradițional aproximativ 5–6 tone de legume și analizează o investiție mai amplă.
Planul ar putea crește gradul de integrare al fermei și ar oferi o alternativă pentru surplusul sau produsele neconforme pentru vânzarea în stare proaspătă. Realizarea lui depinde însă de autorizații, cererea pieței și capacitatea de finanțare.
Cazul fermei din Iași arată că extinderea rezultă dintr-un lanț de finanțări, utilaje, infrastructură și contracte comerciale. Mecanizarea poate crește productivitatea și reduce dependența de munca manuală, dar nu elimină riscul economic. Fără date complete despre costuri, venituri și structura creditelor, performanța operațională nu poate fi confundată automat cu o marjă ridicată.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de Agrobiznes.ro.
