Prețul porcului la fermă este un indicator al încasării crescătorului, nu al costului final suportat de consumator. În februarie 2026, fermierii citați de Magazin Agricol indicau vânzări sub costul estimat de producție. În același timp, valorile FOB și CIF folosite în statisticile comerciale descriu schimburi la frontieră, nu prețuri de raft. De aceea, diferența dintre aceste repere contează pentru interpretarea presiunilor din sectorul suin și a deficitului comercial al României.
Potrivit declarațiilor lui Adrian Balaban, medic veterinar, fermier și președinte al APCPR, costul mediu de producție era estimat la 6,5 lei pentru un kilogram în viu. În schimb, crescătorii ajungeau să vândă cu aproximativ 4,5 lei pe kilogram.
Diferența de circa 2 lei pe kilogram indică presiunea exercitată asupra fermelor, dar nu permite o concluzie directă despre prețul cărnii din magazine. Între poarta fermei și raft intervin sacrificarea, procesarea, ambalarea, transportul, depozitarea, distribuția, taxele și marjele comerciale.
În plus, costurile nu sunt identice pentru toate exploatațiile. Ele depind, între altele, de furaje, energie, biosecuritate, accesul la purcei și gradul de integrare a activității. Prin urmare, un preț mediu al producătorilor nu descrie în mod uniform situația fiecărei ferme.
În comerțul exterior, locul în care este evaluată marfa schimbă semnificația indicatorului. Prețul FOB se raportează la frontiera exportatorului și include bunul, transportul până la îmbarcare și costurile încărcării.
Prețul CIF este calculat la frontiera importatorului. Pe lângă elementele incluse în FOB, acesta cuprinde asigurarea și transportul internațional. Așadar, niciunul dintre cei doi indicatori nu poate fi tratat drept echivalent al prețului de la raft.
Comparația dintre un preț la poarta fermei și o valoare CIF poate induce în eroare, deoarece reperele acoperă etape și costuri diferite. Pentru analiza pieței alimentare sunt necesare serii de date comparabile, referitoare la același produs și la aceeași verigă comercială.
INS a raportat pentru 2024 un deficit comercial FOB/CIF de 33,393 miliarde de euro, în creștere cu 4,4 miliarde de euro față de anul precedent. Exporturile au însumat 92,691 miliarde de euro, iar importurile au ajuns la 126,084 miliarde de euro.
Acest rezultat privește totalitatea bunurilor schimbate de România, nu doar alimentele sau carnea de porc. Mașinile și echipamentele de transport au reprezentat 47% din exporturi și 36,4% din importuri, ceea ce evidențiază ponderea importantă a produselor industriale în calcul.
În consecință, deficitul comercial total nu poate demonstra că importurile alimentare sunt mai scumpe sau mai ieftine decât produsele românești. Pentru această întrebare ar fi necesare date sectoriale și comparații la același nivel de comercializare.
Magazin Agricol a relatat că fermierii indicau, în perioada analizată, o diferență semnificativă între încasările din România și media europeană. În același timp, sectorul era afectat de costurile ridicate și de efectele persistente ale pestei porcine africane.
Dacă vânzarea sub cost se prelungește, fermele pot reduce efectivele sau pot renunța la activitate. O producție internă mai mică poate crește dependența de importuri, însă această posibilitate trebuie analizată separat de deficitul comercial total.
De asemenea, schemele de sprijin public anunțate pentru 2026 sunt instrumente distincte de prețul primit pentru animale. În sectorul suin, ajutorul este calculat în funcție de locurile de cazare eligibile, în limitele și condițiile stabilite de APIA.
Interpretarea corectă pornește, astfel, de la separarea indicatorilor: prețul fermei arată venitul crescătorului, FOB și CIF descriu valori ale comerțului la frontieră, iar deficitul comercial total agregă schimburile tuturor bunurilor. Niciunul nu înlocuiește prețul de la raft, iar folosirea lor fără acest context poate distorsiona analiza pieței alimentare.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de Magazin Agricol.
