România creează multe firme, dar transformă puține dintre ele în companii capabile să crească susținut. Datele prezentate de Alianța Binelui Comun arată că microîntreprinderile domină sectorul nefinanciar, în timp ce accesul la creditare rămâne limitat, iar productivitatea firmelor autohtone este sub nivelul filialelor străine. La aceste dificultăți se adaugă birocrația, deficitul de competențe și instabilitatea reglementărilor. Problema nu este lipsa inițiativei, ci trecerea dificilă de la supraviețuire la dezvoltare.
Potrivit estimărilor Comisiei Europene pentru 2024, IMM-urile reprezintă 99,8% dintre companiile din sectorul nefinanciar. Microîntreprinderile concentrează însă 94,2% din total, în timp ce întreprinderile mijlocii numără aproximativ 7.400.
Structura aceasta are consecințe directe asupra valorii create. Microîntreprinderile generează 26,2% din valoarea adăugată a sectorului, în timp ce firmele mari, deși reprezintă numai 0,2% din companii, ajung la 39,5%. Diferența sugerează că dimensiunea, investițiile și capacitatea de organizare influențează semnificativ rezultatele economice.
Finanțarea rămâne una dintre principalele limite. Creditul acordat companiilor nefinanciare reprezintă aproximativ 19-20% din PIB-ul României, sub nivelurile raportate în Bulgaria și Ungaria. În plus, date citate din analiza OECD arată că aproape 79% dintre companiile nefinanciare se bazează în principal pe resurse proprii.
Accesul la împrumuturi nu este uniform nici în rândul firmelor care caută finanțare. Potrivit datelor Băncii Naționale a României menționate în materialul analizat, mai puțin de 20% dintre IMM-urile solicitante primesc integral suma cerută. În aceste condiții, investițiile sunt amânate, reduse sau finanțate din fluxurile curente ale afacerii.
O a doua problemă este productivitatea. OECD estimează că firmele autohtone generează, în medie, circa 24.000 de euro valoare adăugată pentru fiecare persoană ocupată, față de aproximativ 45.000 de euro în filialele companiilor străine din România. Cauzele posibile țin de tehnologie, management, accesul la piețe și nivelul investițiilor, însă datele disponibile indică mai ales amploarea decalajului.
Digitalizarea nu a eliminat această diferență. Deși România are infrastructură de internet performantă, numeroase firme folosesc în principal instrumente de bază, precum site-urile, rețelele sociale și contabilitatea online. Adoptarea automatizării, a analizei datelor și a inteligenței artificiale avansează mai lent; sondajul Băncii Europene de Investiții indică o utilizare sistematică a inteligenței artificiale generative de către 30% dintre firmele românești, față de 37% în Uniunea Europeană.
Indicatorii privind dinamica firmelor confirmă dificultatea extinderii. În 2023, rata de înființare a companiilor a fost de 12,3%, peste media UE de 10,4%, dar numărul angajaților firmelor supraviețuitoare crescuse cumulat cu numai 29% după trei ani, față de 68% în Uniune.
Barometrul ABC enumeră șase frâne: capitalul insuficient, productivitatea scăzută, problemele forței de muncă, digitalizarea incompletă, birocrația și lipsa predictibilității. În acest context, propunerea unui indice al sănătății IMM-urilor ar putea separa numărul firmelor existente de capacitatea lor reală de a supraviețui, investi și crește.
Datele disponibile conturează o economie cu inițiativă antreprenorială, dar cu prea puține mecanisme care permit firmelor să se extindă. Pentru ca mai multe companii să depășească etapa de microîntreprindere, finanțarea trebuie să fie mai accesibilă, iar productivitatea și predictibilitatea să devină obiective măsurabile. Altfel, numărul firmelor nou-create va spune prea puțin despre capacitatea economiei de a genera companii competitive.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de bursa.ro.
