Fermierii români au încercat să aducă în Capitală roadele muncii lor și să organizeze un târg al recoltei. Primăria București le-a întors spatele: fără autorizație, fără sprijin, doar cu jandarmi și poliție locală trimiși să îi alunge. Oameni care muncesc pământul au fost tratați ca niște infractori, doar pentru că au vrut să vândă direct și cinstit, fără intermediari.

În același timp, importurile inundă piața. Produse străine, chimizate, umplu rafturile supermarketurilor. În fața lor, fermierul român nu are loc. Marile lanțuri refuză să cumpere de la producătorii locali, iar autoritățile, în loc să echilibreze balanța, ridică ziduri și interzic târgurile. Este o strategie clară: să fie apărate interesele marilor rețele, nu ale românilor care trăiesc din sudoarea câmpului.

Această atitudine nu înseamnă doar nedreptate, ci și pericol. O țară care își alungă agricultorii își sapă singură groapa. Pierde siguranța alimentară, pierde economia rurală, pierde demnitatea de a fi stăpână pe propriile resurse. În loc de piețe pline de viață și produse românești, avem poliție trimisă împotriva fermierilor.

Este imaginea tristă a unei Românii care se îndepărtează de rădăcinile ei și își lasă agricultorii la margine. Întrebarea rămâne: cât timp vom mai tolera ca mâncarea noastră să fie decisă la supermarketuri și fermierii să fie tratați ca niște proscriși în propria țară?