Extinderea terenurilor ecologice este un indicator relevant, dar nu este echivalentă cu o creștere proporțională a competitivității. În cazul României, suprafața a crescut rapid de la un nivel redus, în timp ce fermele continuă să opereze într-un sector marcat de fragmentare, tehnologie limitată și cerere internă slabă.
Mirela Ionela Aceleanu examinează aceste relații în studiul „Sustainability and Competitiveness of Romanian Farms through Organic Agriculture”, publicat în Sustainability în 2016. Lucrarea analizează agricultura ecologică drept posibilă componentă a dezvoltării durabile și urmărește rolul marketingului verde în stimularea producției și consumului.
Cercetarea combină sinteza, analiza, comparația și analiza statistică. Sunt utilizate serii de date despre evoluția terenurilor agricole ecologice din România și din Uniunea Europeană. Autoarea testează, la nivel de tendință, ipoteza unei relații inverse între ritmul de creștere a suprafețelor ecologice în perioada 2005–2012 și nivelul lor inițial din 2005.
Rezultatul susține interpretarea unui proces de convergență: țările care aveau ponderi mici ale terenurilor ecologice au crescut mai rapid. România, Polonia, Bulgaria, Cipru și Malta aveau în 2005 ponderi sub 1% și au înregistrat creșteri de 300% până la 500% ale acestor ponderi. În România, indicatorul a urcat de la 0,7% la 2,1%.
Acest rezultat trebuie citit relativ. În 2012, România se situa încă sub nivelul european de 5,7% al suprafeței agricole utilizate pentru producție ecologică. Studiul descrie deci o apropiere prin ritm de creștere, nu o egalizare a performanțelor.
Literatura discutată în lucrare arată că agricultura ecologică poate avea randamente mai mici decât agricultura convențională, dar poate fi rentabilă datorită prețurilor suplimentare și sprijinului public. Un studiu citat estimează randamente cu 10%–18% mai mici și prețuri cu până la 30% mai mari pentru produsele ecologice, diferențe care pot acoperi costurile fermierilor în anumite condiții.
Totuși, tranziția presupune incertitudine. Fermierul poate suporta pierderi de productivitate, costuri de muncă, cheltuieli pentru pregătirea terenului și certificare, precum și investiții în tehnologii moderne. Lucrarea discută și cercetări potrivit cărora impactul de mediu al producției ecologice poate varia în perioada de conversie, iar performanța instabilă de la început poate influența rezultatele.
În România, dificultățile structurale amplifică aceste riscuri. Agricultura are terenuri fragmentate, infrastructură insuficientă și un nivel tehnologic redus. În 2014, agricultura contribuia cu 5,4% la PIB, iar raportarea dintre ocuparea în agricultură și valoarea adăugată este folosită de autoare pentru a indica eficiența scăzută a sectorului.
Mai mult de 90% din producția ecologică românească era exportată către Regatul Unit, Italia, Germania și Spania. Produsele menționate cu o pondere importantă în exporturi erau mierea, fructele și uleiul. Problema economică identificată nu este exportul în sine, ci faptul că livrările sunt predominant materii prime, în timp ce produsele procesate, capabile să genereze mai multă valoare adăugată, au o pondere mai redusă.
Pe piața internă, consumul era mult mai mic decât în unele state europene. Cheltuiala pe locuitor pentru produse ecologice era de 3,4 euro, comparativ cu peste 100 de euro în Elveția, Danemarca și Austria. Autoarea leagă dezvoltarea pieței de informare, încredere, certificare, distribuție și educație, fără a susține că marketingul poate elimina singur restricțiile de venit sau de preț.
Concluzia este că agricultura ecologică oferă României un potențial de diversificare și de reducere a decalajelor, dar competitivitatea depinde de un ansamblu de condiții: investiții, finanțare europeană, infrastructură, piețe de desfacere și politici publice. Marketingul verde poate lega producția de cerere, însă numai dacă mesajele sunt autentice, iar certificarea și regulile sunt clare.
Limita centrală este natura analizei: lucrarea combină date descriptive, o analiză de tendință și literatură de specialitate. Ea nu estimează un efect cauzal izolat al marketingului verde asupra profitului fermelor și nu oferă o evaluare individuală a tuturor exploatațiilor românești.
Sursa: Sustainability and Competitiveness of Romanian Farms through Organic Agriculture
