STUDIU. București: Un ducat rar indică integrarea monetară a Țării Românești în circuitul otoman
STUDIU. București: Ducatul lui Vlad Țepeș leagă moneda munteană de argintul otoman

Un ducat de argint, izolat în prezent ca exemplar cunoscut, oferă date despre felul în care moneda Țării Românești putea fi calibrată într-un spațiu dominat de circulația asprului otoman. Studiul nu se limitează la identificarea emitentului: el urmărește relația dintre inscripție, standard ponderal, titlul argintului și contextul monetar al anilor 1450-1460.

Lucrarea se numește „Ducatul muntean al voievodului Vlad III Țepeș (1448, 1456-1462, 1476)” și este semnată de Bogdan Costin, de la Facultatea de Istorie a Universității din București. A fost publicată în revista Cercetări Numismatice în anul 2008.

Problema identificării emitentului

Monedele muntenești clasice nu poartă date, iar numele voievodale se repetă frecvent. De aici rezultă dificultatea de a separa emisiunile lui Vlad, Radu, Vladislav sau Dan. În acest caz, argumentul central este inscripția slavonă care citește „Vlad Voievod”. Autorul exclude o prescurtare a numelui Vladislav, deoarece textul se încheie cu semnul chirilic asociat formei Vlad, iar pe ștanță exista suficient spațiu pentru o legendă mai lungă.

Atribuirea este susținută și de paleografie. Unele litere, între care dobro și az, au forme apropiate de cele întâlnite pe monedele lui Vladislav al II-lea și Radu cel Frumos. Prin urmare, piesa este considerată parte a aceleiași familii stilistice, deși are particularități proprii.

Metoda este comparativă: moneda este pusă în raport cu ducații precedenți și succesori, cu grafia de pe sigiliul slav al lui Vlad Țepeș și cu tipurile monetare muntenești din secolul al XV-lea. Un alt ducat atribuit în trecut lui Vlad, cu voievodul în picioare și Iisus Hristos pe revers, este reevaluat în studiu ca fiind mai probabil emis de Vlad al II-lea Dracul.

Metrologie și valoare intrinsecă

Exemplarul analizat are 14,5-15 milimetri și 0,56 grame. Analiza nedistructivă prin fluorescență de raze X, realizată la Muzeul Național de Istorie a României, a indicat 81,8% argint pe avers și 83,97% pe revers. Media este de 82,93%, ceea ce conduce la un calcul de aproximativ 0,464 grame de argint fin.

Autorul compară aceste date cu un lot de 90 de ducați ai lui Vladislav al II-lea, pentru care media greutății este de 0,582 grame, iar mediana de 0,565 grame. Pentru ducații lui Radu cel Frumos, eșantionul publicat este mult mai mic: patru exemplare întregi, cu o medie de 0,531 grame și o mediană de 0,520 grame. Tocmai această diferență de amploare a eșantioanelor limitează forța comparației.

În plan monetar regional, studiul discută asprii lui Mehmed al II-lea. Pentru emisiunile datate 855 AH și 865 AH, cantitatea de argint fin a unui aspru este prezentată ca apropiată de cea din doi ducați ai lui Vlad Țepeș, dacă sunt acceptate standardele oficiale și dacă piesa analizată este reprezentativă pentru serie.

Acest rezultat privește valoarea intrinsecă, nu dovedește automat un curs de schimb efectiv. Studiul menționează ca ipoteză un raport de trei ducați la doi aspri, care ar fi putut avantaja moneda emitentului, însă precizează că nu există documente pentru confirmarea lui. La fel, nu poate fi stabilit dintr-un singur ducat cât de mare a fost emisiunea sau cât timp a circulat.

Emitere, atelier și limite

Intervalul propus este 1457-1462, înainte de 15 august, în principal pe baza contextului politic și economic al celei de-a doua domnii a lui Vlad. Studiul consideră că emiterea putea începe într-o perioadă de consolidare a domniei și s-ar fi încheiat odată cu instabilitatea provocată de campania otomană și ascensiunea lui Radu cel Frumos.

Nu se poate decide dacă ducatul a fost bătut la Târgoviște sau într-un atelier deschis la București. Locul de proveniență al monedei nu este cunoscut, iar numărul redus de exemplare împiedică reconstituirea volumului monetar. Este posibil ca raritatea să reflecte o emisiune mică, retragerea ulterioară sau reciclarea metalului, dar niciuna dintre explicații nu este demonstrată.

Concluzia autorului este, astfel, una argumentată, dar prudentă: piesa reprezintă cel mai probabil o emisiune necunoscută anterior a lui Vlad Țepeș, din principala sa domnie. Confirmarea va depinde de apariția unor noi descoperiri și de extinderea bazei comparative.

Sursa: DUCATUL MUNTEAN AL VOIEVODULUI VLAD III ŢEPEŞ (1448, 1456-1462, 1476)

Alte articole

Economistii.ro este un proiect media non-profit dedicat promovării unei noi economii axate pe echitate, pe respectul față de ființa umană, față de resursele materiale și imateriale ale României.
@2025 economistii.ro - Toate drepturile rezervate