România continuă să se confrunte cu una dintre cele mai serioase probleme ale pieței muncii din Europa: numărul foarte mare al tinerilor care nu au un loc de muncă și, în același timp, nu urmează nicio formă de educație sau pregătire profesională. Cele mai recente date OCDE arată că 23% dintre românii cu vârste între 18 și 24 de ani se încadrează în categoria NEET, față de o medie de aproximativ 14% la nivelul statelor OCDE.
Practic, aproape unul din patru tineri români aflați într-o perioadă esențială pentru intrarea pe piața muncii se găsește în afara ambelor sisteme care ar trebui să îi pregătească independența economică: nu muncește și nici nu studiază sau participă la programe de formare profesională.
Situația devine și mai îngrijorătoare odată cu înaintarea în vârstă. Pentru categoria 25-29 de ani, rata NEET ajunge în România la 26%, comparativ cu o medie OCDE de 16,3%. Dacă este analizată întreaga categorie de vârstă 15-29 de ani, România înregistrează o rată de 20,8%, una dintre cele mai ridicate dintre statele OCDE și economiile partenere pentru care există date.
Procentul ridicat al tinerilor aflați în afara pieței muncii și a sistemului educațional are implicații directe pentru economie. România se confruntă deja cu îmbătrânirea populației, emigrația și reducerea forței de muncă disponibile, iar menținerea unui număr atât de mare de tineri în inactivitate accentuează presiunea asupra unei piețe a muncii care are nevoie de noi angajați.
OCDE avertizează în analiza economică dedicată României din 2026 că forța de muncă a țării este în scădere pe fondul îmbătrânirii rapide a populației și al emigrării susținute. Organizația consideră că o participare mai mare a tinerilor și a altor categorii slab reprezentate pe piața muncii este importantă pentru limitarea efectelor acestor schimbări demografice.
Problema este cu atât mai importantă cu cât România are nevoie de angajați pentru a susține creșterea economică, sistemul de pensii și veniturile bugetare. Un tânăr care rămâne pentru perioade lungi în afara educației și a pieței muncii nu înseamnă numai un loc de muncă neocupat. Pe termen lung, perioadele de inactivitate pot îngreuna acumularea de experiență profesională și dezvoltarea competențelor cerute de angajatori.
Datele OCDE evidențiază o legătură puternică între nivelul de educație și șansele de angajare. În România, pentru tinerii de 25-34 de ani care nu au absolvit învățământul secundar superior, rata șomajului era de 20,3% în 2025. În cazul tinerilor cu studii superioare, aceasta era de numai 3,3%.
Raportul economic OCDE din 2026 arată și dimensiunea problemei în rândul tinerilor slab educați: rata NEET pentru această categorie ajungea la 34,4%. Organizația identifică diferențele dintre mediul rural și urban drept unul dintre factorii importanți care contribuie la situația actuală.
În 2024, aproximativ 17% dintre românii cu vârste între 18 și 24 de ani părăsiseră sistemul educațional înainte de finalizarea învățământului secundar superior, un nivel de aproape trei ori mai mare decât media statelor din Europa Centrală și de Est analizate de OCDE.
Diferențele teritoriale sunt considerabile. Potrivit OCDE, în 2023 rata părăsirii timpurii a școlii în rândul tinerilor de 18-24 de ani era de aproximativ 5% în orașe, dar ajungea la 26% în mediul rural.
O altă diferență importantă apare atunci când datele sunt analizate în funcție de sex. În România, 28,2% dintre femeile cu vârste între 18 și 24 de ani nu aveau în 2025 un loc de muncă și nici nu participau la educație sau formare profesională, potrivit datelor OCDE.
Analizele anterioare ale organizației au arătat că o parte importantă a problemei NEET din România este reprezentată nu de tineri care caută activ un loc de muncă și nu îl găsesc, ci de persoane inactive, care nici nu participă la piața muncii. OCDE a atras atenția inclusiv asupra accesului redus la servicii de îngrijire a copiilor și asupra diferențelor dintre mediul urban și rural.
Paradoxul este evident: în timp ce numeroase sectoare economice reclamă dificultăți în găsirea angajaților, o parte semnificativă a populației tinere rămâne în afara pieței muncii.
OCDE arată că participarea forței de muncă din România rămâne printre cele mai reduse din organizație și indică în mod special participarea scăzută a tinerilor, femeilor, persoanelor în vârstă și a unor grupuri vulnerabile.
Problema capătă o miză economică și mai mare într-o țară afectată simultan de declin demografic și emigrație. Pentru economie, recuperarea unei părți dintre acești tineri ar însemna mai mulți angajați, o bază mai mare de contribuabili și o utilizare mai bună a forței de muncă disponibile.
Datele arată însă că România pornește de la un decalaj considerabil: 23% dintre tinerii de 18-24 de ani nu lucrează și nu urmează educație sau pregătire profesională, față de aproximativ 14% în OCDE. Iar pentru cei de 25-29 de ani, proporția urcă la 26%.
Într-o economie care pierde populație activă și în care companiile au nevoie de forță de muncă, aceste procente nu mai reprezintă doar o statistică despre educație. Ele descriu una dintre vulnerabilitățile structurale ale economiei românești: zeci de procente dintr-o generație aflată la începutul vieții profesionale rămân în afara școlii, pregătirii profesionale și pieței muncii.
