O radiografie a industriei metalurgice comuniste, realizată printr-un document intern din februarie 1976, arată cât de scumpă putea deveni industrializarea forțată. Direcția a II-a a Ministerului de Interne a inventariat zece evenimente grave produse în 1975: patru explozii, patru incendii și două avarii. Bilanțul menționat în raport a fost de nouă victime și pagube materiale importante, într-un sector considerat esențial pentru economia planificată.
Documentul, prezentat de Historia pe baza materialelor publicate de CNSAS, nu este o statistică economică neutră. El reflectă perspectiva organelor de contrainformații, preocupate să stabilească dacă accidentele puteau fi exploatate de așa-numitele elemente ostile pentru acțiuni de sabotaj. Totuși, chiar această perspectivă consemnează numeroase cauze concrete: instalații vulnerabile, întreținere necorespunzătoare, erori de proiectare și nerespectarea regulilor de lucru.
Un caz produs la Combinatul siderurgic Galați evidențiază legătura directă dintre mentenanță și continuitatea producției. Un regulator defect a permis creșterea presiunii în conductele de gaz metan, provocând o explozie și un incendiu. Raportul consemnează că fuseseră semnalate zgomote suspecte și că termenul de revizie fusese depășit, fără intervenții la timp.
Incidentul a oprit timp de opt ore activitatea unor sectoare de bază, inclusiv aglomerarea, furnalele și oțelăriile. Paguba era evaluată în document la 20 de milioane de lei, la care se adăugau efectele întreruperii fluxului tehnologic. Situația a fost agravată de absențe nemotivate și de faptul că, în momentul creșterii presiunii, în stație se afla un singur muncitor.
Un alt exemplu privește instalațiile electrice ale laminorului nr. 3 de la Câmpia Turzii. Un contactor montat nu corespundea proiectului, iar o rezistență care se supraîncălzea provocase deja mai multe topiri ale unei carcase din plastic. Deși instalația se afla în garanție, deficiența nu fusese remediată, iar sistemele de avertizare împotriva incendiilor prevăzute printr-un ordin ministerial nu erau instalate.
Raportul descrie și situații în care cauza imediată a fost comportamentul uman. La Întreprinderea de alumină Oradea, în timpul verificării unui recipient, a fost folosită o flacără deschisă în locul unei lămpi antiexplozive. Gazele formate după spălarea cu acid sulfuric s-au aprins, iar explozia a ucis un șef de echipă și a rănit doi muncitori.
La Combinatul siderurgic Galați, trei muncitori au murit după ce un angajat a încercat să-și aprindă țigara într-un convertizor în care fusese folosit oxigen. Documentul arată că instalația nu fusese golită corespunzător de oxigen, iar muncitorii nu primiseră instructaj suficient pentru pericolul specific locului de muncă.
Într-un alt caz, un proiectil ajuns în fierul vechi a explodat într-un cuptor al combinatului de la Hunedoara. Raportul atribuie problema sortării defectuoase a deșeurilor metalice și lipsei de supraveghere în sectorul care trebuia să îndepărteze materialele periculoase. Riscul nu provenea automat dintr-o acțiune clandestină, ci dintr-un lanț de controale nefuncționale.
În cazul incendiului produs la benzile transportoare de cărbune de la Galați, folosirea excesivă și nesupravegheată a instalațiilor de dezgheț a favorizat formarea unor focare. Cărbunele aprins a ajuns pe benzi, iar praful acumulat și tirajul tunelului au accelerat propagarea focului. Au fost blocate 658 de vagoane, ceea ce arată cum o deficiență locală putea afecta rapid întregul flux industrial.
Concluzia organelor de securitate a pus accent pe instruirea informatorilor și pe supravegherea perioadelor de revizii, reparații și puneri în funcțiune. Aceasta trebuie separată de datele tehnice consemnate: în multe situații, cauzele descrise erau deja suficiente pentru a explica producerea accidentelor. Documentul nu demonstrează că sabotajul a fost cauza generală, ci arată că securitatea căuta și această posibilitate într-un sistem predispus să interpreteze deficiențele prin prisma amenințărilor politice.
Raportul din 1976 arată că riscurile economice ale industriei metalurgice comuniste proveneau, în mare parte, din combinația dintre investiții tehnologice vulnerabile, întreținere insuficientă și disciplină de producție slabă. Ipoteza sabotajului era o preocupare a organelor de securitate, dar datele descrise indică mai ales deficiențe sistemice, care au transformat accidentele în pierderi umane și blocaje industriale.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de Historia.
