Combinatul Chimic Victoria, situat în oraşul Victoria, judeţul Braşov, a reprezentat un pilon economic strategic în perioada comunistă, iar povestea lui după 1989 relevă mecanisme tipice de tranziţie postindustriale între succes și abandon.

Construcţia iniţială a combinatului, sub denumirea de Sovrochim, a început în anii ’30, iar în 1954 unitatea a fost transformata în Combinatul Chimic Victoria. Oraşul s-a dezvoltat în jurul instalaţiilor: până în anii ’80, producţia includea răşini, bicarbonat, azotat de amoniu, nitroceluloză, carbonat alimentar, formol, uree şi substanţe pentru farmaceutice, răşini ureice, fenolice sau mase plastice specializate

După 1990, combinatul a intrat în declin. Reprezentant al industriei chimice româneşti, în 1989 se număra printre cele 11 combinate de profil active la nivel naţional – alături de unităţi din Arad, Făgăraş, Năvodari, Slobozia ori Turnu Măgurele – sectoare care au suferit restructurări drastice în perioada postcomunistă

Oraşul Victoria, creat ca o colonie muncitorească monofuncţională, a înregistrat scăderea populaţiei şi abandonul economic odată cu pierderea proiectului industrial central. În locul activităţilor chimice denivelate, au rămas ruinele infrastructurii, iar oraşul se confruntă cu dificultăţi demografice evidente.

Declinul combinatului chimic reflectă procesul economic prin care o unitate strategică, profitabilă în regimul centralizat, devine o povară într-o economie de piaţă, în absenţa investitorilor, pieţelor de desfacere competitivi sau adaptării tehnologice.