Economiștii platformei „Economiști împotriva crizei” leagă declanșarea crizei din Spania de acumularea datoriilor în sectorul privat, nu de o conduită bugetară inițial nesustenabilă. În același timp, creditarea bancară s-a concentrat asupra pieței imobiliare și a construcțiilor, ceea ce a amplificat riscurile. După spargerea bulei, deprecierea activelor a afectat băncile, iar stabilizarea sistemului a fost urmată de măsuri de austeritate suportate de societate.
Monica Melle, profesor de economie la Universitatea Complutense din Madrid și membru fondator al platformei, afirmă că Spania respectase criteriile Tratatului de la Maastricht înaintea crizei. Totuși, problema majoră se afla în datoria bancară, strâns legată de creditele ipotecare și de extinderea rapidă a construcțiilor.
Când prețurile au început să scadă, activele financiare asociate proprietăților și-au pierdut valoarea. Drept urmare, dezechilibrul a contribuit la prăbușirea unei părți importante a sistemului bancar, salvat ulterior cu 40 de miliarde de euro. În plus, economiștii atribuie o parte din responsabilitate instituțiilor europene: Banca Centrală Europeană a finanțat băncile la dobânzi foarte reduse, iar supravegherea națională nu a împiedicat acumularea riscurilor.
Efectele s-au extins rapid în economia reală. Construcțiile au generat o parte semnificativă a șomajului, în timp ce sursa indică peste trei milioane de locuințe nevândute, aeroporturi fără trafic suficient și fabrici închise sau relocate. Împreună, aceste exemple arată amploarea ajustării de după expansiunea imobiliară.
Platforma susține restructurarea sistemului financiar și diminuarea poverii datoriei, inclusiv prin posibilitatea amânării plăților. În paralel, economiștii citați consideră că băncile naționalizate ar trebui să reia finanțarea micilor întreprinzători. Astfel, firmele capabile să producă și să creeze locuri de muncă ar putea primi sprijin, chiar dacă sistemul bancar rămâne preocupat de propriile bilanțuri.
Critica adresată austerității nu exclude disciplina bugetară. Economiștii admit necesitatea controlării deficitelor și a cheltuielilor publice excesive, dar avertizează că reducerile aplicate fără diferențiere pot slăbi investiția productivă. Prin urmare, educația, formarea profesională și cercetarea sunt prezentate drept resurse esențiale pentru competitivitate.
De asemenea, relansarea nu ar trebui să se bazeze doar pe diminuarea salariilor sau pe extinderea producției cu forță de muncă ieftină. În viziunea economiștilor, Spania are nevoie de sectoare cu valoare adăugată mai mare, capabile să concureze într-o economie globală și să reducă dependența de construcții și de creditarea imobiliară.
În această interpretare, ieșirea Spaniei din criză presupune mai mult decât echilibrarea bugetului: este necesară reducerea riscurilor din sectorul privat, alături de reluarea investițiilor și a creditării. Austeritatea poate ordona unele dezechilibre contabile, însă, fără finanțare pentru firme și investiții productive, poate prelungi declinul economic și întârzia revenirea.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de romania-actualitati.ro.
