Închiderea marilor uzine a lăsat orașe întregi fără locuri de muncă și a creat impresia că România nu mai fabrică aproape nimic. Totuși, datele agregate oferă o imagine mai nuanțată. Industria prelucrătoare a creat în 2024 o valoare adăugată reală de aproximativ 39,3 miliarde de dolari, față de 19,6 miliarde în 1995. În același timp, ocuparea a coborât de la circa 2,47 milioane la 1,46 milioane de persoane. Prin urmare, producția și numărul angajaților nu sunt indicatori echivalenți.
Valoarea adăugată arată ce rămâne după scăderea materiilor prime, componentelor, energiei și serviciilor cumpărate pentru producție. Indicatorul include remunerarea muncii și excedentul de exploatare, dar nu trebuie confundat nici cu profitul, nici cu vânzările unei companii.
Potrivit datelor prezentate de România Explicată, industria prelucrătoare a generat în 2024 aproximativ 39,3 miliarde de dolari la prețurile constante din 2015. Nivelul este aproape dublu față de cel din 1995, după eliminarea efectului inflației. Totuși, seria nu permite o comparație directă cu anul 1989.
În plus, industria a reprezentat 13,2% din PIB în 2024. Cehia, Ungaria, Polonia și Slovacia au avut ponderi mai mari, iar media Uniunii Europene a fost de 14,3%. O pondere mai mică nu indică automat o producție mai redusă, deoarece serviciile pot avansa mai repede decât fabricile.
Ocuparea în industria prelucrătoare a scăzut de la aproximativ 2,47 milioane de persoane în 1995 la 1,46 milioane în 2024. Reducerea reflectă închiderea unor platforme industriale, restructurarea întreprinderilor și transformarea tehnologică.
În acest context, automatizarea și specializarea permit unui angajat să producă mai mult decât în trecut. Datele agregate nu pot separa însă exact efectele utilajelor de cele ale relocărilor sau ale dispariției unor activități. Pentru comunitățile dependente de o singură fabrică, productivitatea mai mare nu compensează automat pierderea locurilor de muncă.
Industria actuală este și mai greu de observat. Multe fabrici funcționează în parcuri industriale, produc componente pentru alte companii și exportă aproape integral. Cablajele, sistemele electrice, transmisiile, anvelopele sau echipamentele electronice pot fi esențiale într-un produs final fără să poarte o marcă românească.
În 2024, exporturile de mașini, echipamente și mijloace de transport au ajuns la aproximativ 43,5 miliarde de euro, potrivit datelor Eurostat citate de sursă. Alte produse manufacturate au însumat 26,4 miliarde de euro. Astfel, exporturile arată integrarea României în lanțurile europene de producție.
Totuși, exportul nu este identic cu valoarea creată în țară. Bunurile pot conține componente importate, iar cifra de afaceri poate fi ridicată chiar dacă marja locală este limitată. Pentru exporturile întregii economii, analiza OECD indică o pondere de aproximativ 28% a valorii adăugate străine în 2022.
Așadar, România produce automobile, echipamente, medicamente, nave, mobilă și produse alimentare, dar depinde de tehnologie, comenzi și furnizori externi în numeroase segmente. În același timp, deficitul comerțului cu bunuri a fost de circa 33,5 miliarde de euro în 2024.
În concluzie, valoarea industriei românești trebuie analizată prin indicatori diferiți, nu printr-o singură cifră. Valoarea adăugată reală arată că producția prelucrătoare nu a dispărut, deși ocuparea s-a redus și beneficiile sunt distribuite inegal. Pentru etapa următoare, contează păstrarea unei părți mai mari din proiectare, tehnologie și competență în România, nu doar extinderea activităților de asamblare.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de România Explicată.
