Franța plătește tot mai mult pentru a se finanța. Deficitul rămâne ridicat, economia avansează lent, iar scena politică este fragmentată. Randamentele obligațiunilor franceze pe zece ani au ajuns la cel mai înalt nivel din 2002. Investitorii cer astfel o compensație mai mare pentru riscul perceput.
Problema nu ține doar de volumul datoriei publice franceze. Contează și direcția finanțelor publice, nivelul dobânzilor și capacitatea guvernului de a adopta un buget credibil.
O obligațiune reprezintă, în esență, un împrumut acordat statului. Guvernul primește bani acum și promite plata dobânzii, urmată de restituirea principalului la scadență.
Prețul și randamentul se mișcă în sens opus. Când prețul unei obligațiuni scade, randamentul cerut de cumpărător crește. Prin urmare, statul trebuie să ofere condiții mai costisitoare pentru noile împrumuturi.
Potrivit analizei Al Jazeera, randamentul obligațiunilor franceze pe zece ani a crescut cu peste 130 de puncte de bază din iunie și a depășit 4,9%. Efectul asupra bugetului apare treptat, pe măsură ce datoria ajunge la refinanțare.
Datoria Franței se apropie de 3,6 trilioane de euro, echivalentul a 119% din produsul intern brut. În 2019, proporția era de 98%. Totuși, investitorii urmăresc mai ales traiectoria finanțelor publice.
Deficitul este estimat la 5,4% din PIB în 2026, mult peste media Uniunii Europene, indicată de sursă la puțin peste 3%. Un deficit persistent obligă statul să se împrumute în continuare.
Presiunea crește pe fondul cheltuielilor publice mari, al ponderii pensiilor și al avansului economic modest. Economia franceză ar urma să crească cu numai 0,4% în acest an, după 0,9% în 2025.
Piețele evaluează și capacitatea guvernului de a reacționa. Premierul Sébastien Lecornu încearcă să adopte un buget cu economii de 54 de miliarde de euro, dar proiectul întâmpină opoziția formațiunilor rivale.
Economiștii citați de Al Jazeera consideră că fragmentarea politică slăbește încrederea într-un plan fiscal coerent. Reformele pensiilor rămân deosebit de sensibile și au fost blocate sau încetinite în repetate rânduri.
În acest context, randamentele mai mari nu sunt doar un indicator financiar. Ele pot absorbi bani destinați educației, sănătății și altor servicii publice.
Franța are o datorie mai mică decât Statele Unite, Japonia sau Italia, însă comparația directă poate induce în eroare. Statele Unite beneficiază de statutul dolarului ca principală monedă de rezervă.
Japonia are o proporție foarte mare a datoriei deținute intern și a beneficiat de dobânzi extrem de scăzute. Italia are o datorie de aproximativ 140% din PIB, dar un deficit estimat la circa 3%.
În zona euro există, de asemenea, mai multe alternative pentru investitori. Germania emite mai multă datorie, iar Italia și Spania și-au îmbunătățit pozițiile fiscale.
Franța nu se află, potrivit sursei, într-un scenariu central de incapacitate de plată. Totuși, ajustarea amânată poate amplifica presiunea pieței. Randamentele mai mari reduc spațiul bugetar și obligă guvernul să aleagă între economii, taxe și reforme.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de Al Jazeera.
