Zootehnia românească traversează o perioadă dificilă, în care presiunea costurilor se întâlnește cu prețuri mici la poarta fermei și cu o concurență europeană puternică. Laptele și carnea de porc ilustrează cel mai clar dezechilibrul: producătorii au marje tot mai înguste, în timp ce importurile ocupă o parte importantă din piață. Analiza prezentată de AgroPublica.RO, pe baza unor date atribuite Consiliului Concurenței și organizațiilor de profil, indică probleme structurale care depășesc efectele unei singure crize.
În sectorul laptelui, organizațiile crescătorilor de bovine indicau în august 2026 un preț mediu la poarta fermei de aproximativ 2,11 lei pe litru. Pentru unii producători mici, nivelul cobora la 1,80–2 lei pe litru, potrivit sursei.
Dezechilibrul este legat și de structura exploatațiilor. Consiliul Concurenței estima că România deține aproximativ 5% din efectivele de vaci de lapte ale Uniunii Europene, dar aproape 58% dintre fermele de profil. Aproximativ trei sferturi dintre exploatațiile românești au mai puțin de cinci vaci.
O asemenea fragmentare îngreunează mecanizarea, investițiile în tehnologie și accesul la condiții comerciale mai bune. În plus, productivitatea medie este de circa 3.580 de kilograme de lapte pe vacă, față de aproximativ 8.450 de kilograme la nivel european, conform datelor citate.
România importă în continuare cantități semnificative de lapte și produse lactate. Valoarea importurilor a ajuns, în 2025, la aproximativ un miliard de euro, iar deficitul comercial al sectorului s-a apropiat de 700 de milioane de euro.
În același timp, cantitatea de lapte colectată de procesatorii români a scăzut de la circa 1,235 milioane de tone în 2024 la aproximativ 1,1 milioane de tone în 2025. Datele sugerează că presiunea asupra fermierilor nu se rezumă la prețul primit, ci afectează și baza internă de producție.
Marius Lulea, președintele Institutului pentru Politici Economice și Publice, avertizează că subvențiile pot oferi un sprijin temporar, însă nu pot înlocui un model economic funcțional. În evaluarea sa, dacă prețul nu acoperă costurile, fermierii ajung să renunțe la efective și să iasă din piață.
Problemele apar și în creșterea porcinelor. Organizațiile de profil avertizau, în primăvara lui 2026, că porcul viu se vindea la poarta fermei cu aproximativ 5–5,5 lei pe kilogram, în timp ce costul real de producție depășea 6,5 lei.
În primul trimestru al anului, prețul mediu al carcasei de porc din România era cu 17,8% sub nivelul aceleiași perioade din 2025 și cu 11,4% sub media Uniunii Europene. Astfel, fermierii suportă simultan scumpirea inputurilor și o remunerație insuficientă.
Concurența europeană nu înseamnă automat practici ilegale. Sursa subliniază că un produs importat la un preț redus nu dovedește, juridic, existența dumpingului. Totuși, diferențele de productivitate, capitalizare și putere de negociere pot dezavantaja fermele românești.
În statele cu exploatații mai mari și lanțuri de procesare mai dezvoltate, producătorii pot negocia mai eficient și pot distribui costurile pe volume superioare. În România, fragmentarea lasă multe ferme dependente de condițiile impuse de procesatori și de evoluția imediată a pieței.
Consiliul Concurenței recomandă o asociere mai puternică a producătorilor, iar sursa indică și dezvoltarea procesării locale, tehnologizarea și contractele mai previzibile drept direcții de consolidare. Aceste măsuri ar putea crește valoarea adăugată păstrată în economie.
Riscul principal este pierderea ireversibilă a capacității productive. O fermă închisă nu poate fi refăcută într-un singur sezon, iar sacrificarea efectivelor înseamnă și pierderea investițiilor genetice acumulate în timp.
Pentru zootehnia românească, problema nu este doar nivelul temporar al prețurilor, ci pierderea treptată a capacității de producție. Fără asociere, procesare locală, investiții și contracte mai previzibile, subvențiile vor amâna efectele declinului, fără să schimbe mecanismul care îl produce.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de AgroPublica.RO.
