România se află printre statele europene cu cele mai multe gospodării care locuiesc în propria casă, însă acest avantaj patrimonial nu se traduce automat în lichiditate financiară. O locuință poate proteja familia pe termen lung, dar vânzarea sau valorificarea ei durează și implică riscuri. Analiza Finax citată de HotNews, pe baza datelor Eurostat, readuce în discuție diferența dintre averea imobiliară și banii disponibili pentru facturi, reparații sau pierderea temporară a veniturilor.
În 2025, 93,2% dintre români locuiau într-o locuință proprietate personală. Potrivit datelor prezentate în analiză, România avea a doua cea mai mare rată a proprietății din Uniunea Europeană, după Slovacia, în timp ce media europeană era de 68,5%.
Diferența se păstrează și în rândul persoanelor expuse riscului de sărăcie. Aproximativ 90,2% dintre acestea locuiau în propria casă, față de 47,8% la nivelul Uniunii Europene. Ponderea proprietarilor a scăzut totuși față de 2023, când ajunsese la 95,6%, și față de 2024, când era de 94,3%.
Aceste cifre arată că proprietatea locuinței este răspândită și în gospodăriile cu venituri reduse. Ea oferă stabilitate și poate reduce presiunea chiriei, însă nu elimină costurile lunare. Întreținerea, utilitățile, reparațiile și taxele pot consuma o parte importantă din veniturile disponibile.
O locuință este un activ valoros, dar nu unul care poate fi transformat instantaneu în bani. Vânzarea presupune găsirea unui cumpărător, evaluarea proprietății, negocierea prețului și parcurgerea etapelor juridice. În situații de urgență, proprietarul poate fi nevoit să accepte un preț mai mic sau să recurgă la un credit garantat cu imobilul.
Raul Putilean, Market Expansion Partner al Finax România, susține că veniturile reduse pot face dificilă acoperirea cheltuielilor curente chiar și atunci când gospodăria deține o proprietate valoroasă. În opinia sa, creșterea facturilor la energie sau o reparație majoră pot întârzia economisirea și pot împinge familia spre îndatorare.
Structura gospodăriilor amplifică această vulnerabilitate. În România, 20,1% din populație trăia în gospodării formate din cel puțin trei adulți și copii, potrivit datelor citate de analiză. În astfel de familii, o problemă de venit sau o cheltuială neprevăzută poate afecta simultan mai multe persoane.
Primul pas pentru o poziție financiară mai solidă este controlul datoriilor costisitoare. Cardurile de credit, descoperirile de cont și creditele de consum cu dobânzi ridicate pot absorbi rapid venitul lunar. Consolidarea împrumuturilor sau refinanțarea pot fi luate în calcul numai după compararea costului total, nu doar a ratei lunare.
După stabilizarea datoriilor, analiza recomandă formarea unei rezerve inițiale de aproximativ 25.000 de lei, dacă veniturile și cheltuielile permit acest obiectiv. Economisirea automată, prin transferul unei părți din venitul net imediat după încasare, poate transforma rezerva într-un obicei constant.
Ținta menționată de specialist este o sumă care să acopere între trei și șase luni de cheltuieli esențiale. Banii pentru urgențe ar trebui păstrați în instrumente lichide și cu risc redus, astfel încât să poată fi accesați fără vânzarea locuinței sau contractarea unui nou împrumut.
Economiile pentru obiective îndepărtate pot fi gestionate separat și investite gradual în active diversificate, inclusiv ETF-uri globale, potrivit recomandării citate de HotNews. În paralel, asigurarea locuinței și revizuirea periodică a abonamentelor, facturilor și cheltuielilor recurente pot reduce riscul dezechilibrării bugetului.
Proprietatea locuinței rămâne un element important al siguranței patrimoniale, dar nu poate înlocui banii disponibili. Pentru o stabilitate reală, gospodăriile au nevoie de datorii controlabile, un fond de urgență și o parte a economiilor păstrată în active lichide și diversificate.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de HotNews.ro.
