Politica de menținere artificială a cursului de schimb a devenit o frână serioasă pentru economia românească. În timp ce Guvernul Bolojan–Nicușor și Banca Națională prezintă „stabilitatea leului” drept un succes, efectele din teren arată contrariul: fermierii și producătorii locali sunt tot mai aproape de colaps.

Un leu ținut artificial puternic face ca importurile să fie aparent mai ieftine, iar produsele românești – necompetitive. Pe rafturile magazinelor domină mărfurile din afară, în timp ce producția autohtonă se sufocă sub presiunea prețurilor denaturate.

Fermierii vând în lei, dar toate costurile lor – de la motorină și îngrășăminte până la utilaje agricole – sunt legate de euro. Situația este identică și pentru producătorii industriali, care suportă scumpiri la materii prime și energie, fără să poată concura cu importurile „ieftinite” de un curs controlat politic.

Rezultatul este previzibil: fabrici care își închid porțile, sate agricole care se golesc și o economie tot mai dependentă de bunuri străine.

Un curs valutar stabil nu este automat un curs sănătos. Atunci când este ținut sub control din rațiuni politice, el devine o armă împotriva economiei reale. România are nevoie de o monedă echilibrată, care să reflecte corect valoarea muncii românilor – nu de o iluzie financiară care distruge ceea ce mai produce țara.