Fermierii români se afundă tot mai mult în datorii, devenind victime ale unui sistem bancar care nu îi sprijină, ci îi împovărează. În ultimii ani, ratele la credite s-au dublat, dobânzile au crescut accelerat, iar costurile de producție au explodat, fără ca statul să intervină pentru a le oferi o gură de oxigen.

În timp ce agricultorii români muncesc din greu pentru a-și menține fermele pe linia de plutire, o mare parte din veniturile lor ajung în conturile băncilor, sub formă de dobânzi și comisioane tot mai împovărătoare. Practic, fermierii lucrează nu pentru a produce hrană, ci pentru a plăti ratele.

Sistemul bancar românesc, în loc să fie un partener al economiei reale, devine o piedică în dezvoltarea agriculturii. Dobânzile la credite agricole sunt de până la patru ori mai mari decât în Germania, iar lipsa unor programe guvernamentale de sprijin lasă micii producători fără alternative.

În timp ce fermierii din vestul Europei beneficiază de subvenții consistente și de finanțări aproape fără dobândă, agricultorii români sunt lăsați de izbeliște. Rezultatul este previzibil: tot mai multe ferme ajung în pragul falimentului, iar România continuă să importe produse agroalimentare de miliarde de euro.

Este o realitate dureroasă: băncile profită, statul tace, iar cetățenii plătesc mai scump pentru mâncare. Fermierii nu cer privilegii, ci condiții corecte și respect pentru munca lor. România nu poate avea independență alimentară atâta timp cât propriul sistem financiar își îngenunchează producătorii.