Digitalizarea administrației publice din România a avansat, dar diferențele dintre instituții rămân mari. Un studiu publicat în 2025 în revista World Development arată că simpla existență a calculatoarelor și a infrastructurii de bază nu înseamnă automat o administrație digitală eficientă.

Cercetătorii Valerică Greavu-Șerban, Alexandra Gheorghiu și Cosmin Ungureanu au analizat răspunsurile a 568 de primării din România. Rezultatele indică un grad foarte ridicat de utilizare a calculatoarelor — 97,2% — însă diferențele devin vizibile atunci când sunt evaluate instrumentele digitale mai complexe, competențele funcționarilor și relația online cu cetățenii.

Una dintre concluziile importante este că administrațiile urbane sunt, în general, mai bine poziționate decât cele rurale pentru adoptarea tehnologiilor digitale. Diferența nu ține doar de echipamente, ci și de resursele umane, capacitatea instituțională și disponibilitatea personalului de a adapta procedurile clasice la noile tehnologii.

Studiul sugerează astfel că digitalizarea administrației nu poate fi redusă la achiziția de hardware și software. O reformă reală presupune schimbarea modului de lucru al instituțiilor, instruirea angajaților și dezvoltarea unor servicii digitale care să reducă timpul și costurile suportate de cetățeni.

Pentru România, problema devine una de eficiență economică: o administrație digitalizată inegal poate accentua diferențele dintre comunitățile dezvoltate și cele rămase în urmă.

Studiul „A multidimensional perspective of digitization in Romanian public institutions” a fost publicat în World Development, în 2025, și este disponibil prin ScienceDirect.