Perioada 2020–2025 a adus șocuri succesive pentru prețuri: pandemia, blocajele de aprovizionare, criza energetică și războiul din Ucraina. Deși aceste presiuni au afectat întreaga Europă, România a înregistrat în fiecare dintre cei șase ani o inflație medie mai ridicată decât zona euro. Calculată prin acumularea ratelor anuale HICP, diferența devine considerabilă: aproximativ 47,8% în România, față de 22,9% în zona euro.
Pentru o comparație relevantă este necesar același indicator. Indicele armonizat al prețurilor de consum, utilizat de Eurostat, este conceput pentru compararea inflației între statele europene.
AnRomâniaZona euro20202,3%0,3%20214,1%2,6%202212,0%8,4%20239,7%5,4%20245,8%2,4%20256,8%2,1%
În datele prezentate, România nu a avut în niciun an o inflație medie mai mică decât zona euro. Diferența a fost vizibilă în 2022, când inflația a ajuns la 12% în România, față de 8,4% în zona euro, și s-a menținut în 2023.
Ratele anuale nu trebuie adunate mecanic. Fiecare creștere de preț se aplică peste nivelul deja majorat, astfel încât efectul final este compus.
Prin cumularea ratelor medii anuale prezentate, nivelul general al prețurilor ar fi crescut orientativ cu 47,8% în România și cu 22,9% în zona euro. Un coș ipotetic de 100 de unități ar costa, astfel, aproximativ 148 de unități în România și 123 în zona euro.
Impactul direct se vede în puterea de cumpărare. Dacă veniturile nu cresc cel puțin în același ritm cu prețurile, aceeași sumă permite achiziționarea unui volum mai mic de bunuri și servicii. Același mecanism afectează economiile păstrate în numerar sau în conturi cu dobândă insuficientă.
O parte a inflației a fost importată prin energie, materii prime, alimente și transport. Totuși, aceleași șocuri externe nu explică singure persistența diferenței.
Deficitele bugetare importante, creșterea cheltuielilor publice și cererea internă puternică pot menține presiunea asupra prețurilor atunci când cererea avansează mai repede decât capacitatea economiei de a produce. Ponderea importurilor în consum poate amplifica, de asemenea, transmiterea șocurilor externe.
Zona euro are o politică monetară comună, orientată spre o inflație de aproximativ 2% pe termen mediu. Datele furnizate indică o revenire a inflației medii la 2,1% în 2025, în timp ce România a rămas la 6,8%.
Comparația nu arată că moneda euro este lipsită de inflație. În 2022, zona euro a înregistrat o medie de 8,4%, pe fondul șocurilor energetice și geopolitice. Diferența relevantă este viteza cu care inflația a revenit spre nivelul de 2%.
Leul oferă României posibilitatea unei politici monetare proprii, iar cursul poate absorbi o parte dintre dezechilibre. Acest avantaj nu produce automat stabilitate: el depinde de disciplina fiscală, productivitate, investiții și controlul dezechilibrelor macroeconomice.
Un curs relativ stabil față de euro poate coexista cu o pierdere importantă a puterii de cumpărare în interiorul țării. Prin urmare, comparația dintre monede trebuie completată cu analiza politicilor și a structurii economiilor care le folosesc.
În intervalul analizat, euro a protejat mai bine puterea de cumpărare, însă diferența nu provine doar din numele monedei. Ea reflectă combinația dintre politica monetară, politica fiscală, productivitate, investiții și încrederea în instituții.
