Educația nu reprezintă doar o componentă a politicilor publice, ci una dintre principalele surse ale dezvoltării economice și sociale pe termen lung. Dr. ing. Marius Lulea atrage atenția asupra legăturii directe dintre calitatea sistemului de învățământ, nivelul de pregătire al profesorilor și prosperitatea unei țări. În opinia sa, România nu poate pretinde performanță în educație cât timp profesia de dascăl nu oferă suficientă stabilitate, respect și un nivel de trai decent.
„Prosperitatea, cultura și nivelul de civilizație al unei țări depind în mare măsură de educația populației, iar aceasta depinde direct de calitatea sistemului de învățământ și de calitatea dascălilor.”
Educația influențează productivitatea, capacitatea de inovare, calitatea instituțiilor și modul în care o societate se raportează la muncă și responsabilitate. În spatele oricărui sistem educațional performant se află însă profesorii. Clădirile, programele școlare sau tehnologia nu pot înlocui un dascăl bine pregătit, capabil să transmită cunoaștere și să formeze caractere.
„Profesorii trebuie respectați și trebuie să aibă dreptul la o viață decentă: să își poată crește copiii, plăti o locuință, avea o mașină, merge într-o vacanță sau ieși la un restaurant. Acestea nu sunt privilegii, ci lucruri firești într-o societate normală.”
Salariul unui profesor nu trebuie privit exclusiv ca o cheltuială bugetară. El reprezintă și un indicator al importanței pe care societatea o acordă educației. Un om căruia îi încredințăm formarea copiilor trebuie să poată avea o existență stabilă și demnă, fără să fie obligat permanent să caute surse suplimentare de venit pentru a-și asigura nevoile normale ale familiei.
„România investește încă prea puțin în educație, deși și-a asumat prin lege un nivel mai ridicat de finanțare.”
Subfinanțarea persistentă produce efecte care nu sunt întotdeauna vizibile imediat. Ele se acumulează în timp: infrastructură insuficientă, diferențe mari între școli, acces inegal la resurse și dificultăți tot mai mari în atragerea oamenilor foarte bine pregătiți către cariera didactică. Educația este unul dintre domeniile în care efectele deciziilor de astăzi se văd după zece sau douăzeci de ani.
„Iar aici nu vorbim doar despre motivație, ci despre o consecință firească: oamenii foarte bine pregătiți nu vor rămâne pe salarii mici atunci când pot găsi în alte domenii venituri și perspective mai bune.”
Piața muncii funcționează și în educație. Un absolvent foarte bun, cu alternative profesionale numeroase, va compara veniturile, perspectivele de dezvoltare, stabilitatea și statutul oferite de diferite profesii. Dacă învățământul nu este suficient de atractiv, o parte dintre cei mai bine pregătiți se vor îndrepta firesc spre alte domenii.
Aceasta nu înseamnă că profesorii existenți sunt slab pregătiți și nici că vocația nu mai contează. Înseamnă însă că un sistem performant nu poate fi construit presupunând că vocația trebuie să compenseze permanent salariile reduse. Pasiunea pentru educație trebuie susținută de condiții profesionale care să permită celor competenți să rămână în sistem.
„În timp, sistemul riscă să atragă tot mai puțini oameni foarte bine pregătiți.”
Acesta este unul dintre cele mai serioase riscuri pentru educația românească. Dacă profesia didactică pierde permanent competiția pentru resursa umană de calitate, efectele vor fi resimțite în întreaga economie. Elevii de astăzi sunt angajații, antreprenorii, cercetătorii, inginerii, medicii și profesorii de mâine.
Un sistem educațional performant trebuie, prin urmare, să creeze o selecție pozitivă. Profesia de profesor trebuie să fie suficient de atractivă încât tinerii foarte bine pregătiți să o ia în calcul nu numai din vocație, ci și ca pe o carieră care le permite o viață normală.
„Există o legătură directă între prosperitatea unei țări, calitatea educației și nivelul de salarizare al profesorilor.”
Relația dintre aceste elemente funcționează în ambele sensuri. Țările prospere își permit să investească mai mult în educație, dar, în același timp, educația de calitate contribuie la apariția unei economii mai productive și mai competitive. Capitalul uman reprezintă una dintre cele mai importante forme de capital ale unei societăți moderne.
De aceea, salariile profesorilor nu trebuie analizate izolat. Ele trebuie privite împreună cu standardele de performanță, formarea profesională, selecția cadrelor didactice și rezultatele sistemului. Respectul pentru profesori trebuie dublat de exigență, iar creșterea resurselor trebuie însoțită de preocuparea pentru calitate.
„Este un cerc vicios care se alimentează reciproc, dar din care se poate ieși treptat prin investiții serioase în educație, respect pentru profesori și criterii reale de performanță.”
Aici se află una dintre marile provocări ale României. Salariile reduse fac profesia mai puțin atractivă, dificultatea de a atrage oameni foarte bine pregătiți poate afecta calitatea sistemului, iar educația insuficient performantă limitează dezvoltarea economică. O economie care produce mai puțină valoare adăugată dispune, la rândul său, de resurse mai mici pentru investiții publice.
Acest cerc poate fi însă inversat. Profesori mai bine pregătiți și respectați, standarde profesionale mai ridicate, investiții eficiente și un sistem educațional orientat către rezultate pot produce generații mai bine pregătite. Aceste generații pot construi, la rândul lor, o economie mai productivă și o societate mai prosperă.
România nu poate construi prosperitate durabilă fără să considere educația o investiție strategică. Nu este suficient să cerem profesorilor performanță și responsabilitate; trebuie să creăm și condițiile prin care cei mai buni oameni să dorească să intre și să rămână în sistemul de învățământ.
O societate care își respectă profesorii investește, de fapt, în propriul viitor. Salariile decente, performanța, selecția profesională și respectul social trebuie să facă parte din aceeași strategie. Calitatea educației de astăzi va determina, într-o măsură importantă, nivelul de prosperitate al României de mâine.
Dr. ing. Marius Lulea este inginer constructor, antreprenor și autor preocupat de economie, dezvoltare, educație și funcționarea instituțiilor publice. Este absolvent al Universității Tehnice de Construcții București și doctor în domeniul ingineriei, având experiență profesională în proiectare, construcții și management.
Marius Lulea este președintele Institutului pentru Politici Economice și Publice – IPEP, organizație preocupată de analiza politicilor economice și publice, de dezvoltarea unor soluții pentru modernizarea statului și de promovarea unor dezbateri privind economia, educația, administrația și dezvoltarea României.
Este autorul volumului „Macroeconomie. Arhitectura Prosperității”, în care abordează mecanismele prin care capitalul, munca, educația, investițiile și instituțiile contribuie la dezvoltarea economică. În intervențiile sale publice, Marius Lulea susține frecvent necesitatea dezvoltării capitalului uman și a construirii unei economii bazate pe productivitate, educație și muncă bine remunerată.
