Summitul mult așteptat dintre Donald Trump și Xi Jinping pare să fi ajuns, în sfârșit, într-un punct critic de transformare pentru economia globală. După o amânare anterioară, întâlnirea programată pentru mijlocul lunii mai la Beijing reprezintă o ocazie rară pentru cei doi lideri de a repara daunele provocate de un conflict prelungit între cele mai mari puteri economice ale lumii. Precedenta lor discuție, desfășurată în Coreea de Sud în octombrie 2025, a adus o ușoară relaxare a tensiunilor, însă nu a reușit să genereze un progres substanțial. În acest context, inițiativa susținută de Max Baucus și Stephen Roach propune o direcție strategică nouă, anume aprobarea comună a unui Tratat Bilateral de Investiții. Max Baucus a servit ca ambasador al Statelor Unite în China și a condus Comitetul de Finanțe al Senatului American pentru o perioadă îndelungată. Stephen Roach este membru al facultății de la Universitatea Yale și fost președinte al Morgan Stanley Asia, fiind recunoscut pentru analizele sale profunde asupra relațiilor economice trans-pacifice.

Un astfel de tratat, cunoscut sub acronimul BIT, funcționează ca un acord între două state care stabilește termenii și condițiile pentru investițiile private transfrontaliere. Aceste pacte s-au multiplicat în ultima jumătate de secol, ajungând la peste 2.200 de acorduri aflate în vigoare la nivel global. Statele Unite dețin în prezent 40 de astfel de tratate, în timp ce China a semnat 110, cifră care depășește activitatea oricărei alte țări în acest domeniu. Ideea centrală a acestor instrumente juridice este stimularea creșterii economice prin reducerea barierelor din calea capitalului. Spre deosebire de fixația administrativă asupra dezechilibrelor comerciale bilaterale, unde succesul unui stat este adesea perceput ca o amenințare directă pentru celălalt, un tratat de investiții are potențialul de a stimula formarea de capital, ocuparea forței de muncă și consumul în ambele economii implicate.

Istoricul acestui acord este unul marcat de oportunități ratate, având în vedere că la finalul anului 2016 negocierile erau finalizate în proporție de peste 90 la sută. Această evoluție a fost întreruptă brusc după prima alegere a lui Donald Trump, procesul rămânând blocat inclusiv pe parcursul administrației Biden. Pentru Statele Unite, acest tip de tratat a jucat un rol esențial încă din anii optzeci în stabilirea unui avantaj competitiv cu partenerii de afaceri. Cele 40 de acorduri operaționale ale Americii includ clauze personalizate care răspund caracteristicilor unice ale fiecărui parteneriat, de la reguli speciale pentru investițiile în proprietate intelectuală în Polonia, până la practici de achiziții guvernamentale în Uruguay.

O abordare similară, adaptată nevoilor actuale, ar putea fi aplicată în relația cu Beijingul. Negociatorii americani au insistat mult timp pentru inițiative de deschidere a pieței, precum licențierea transparentă și îmbunătățirea standardelor de muncă. În mod egal, utilizarea subvențiilor guvernamentale de către întreprinderile de stat chineze ar putea fi reglementată riguros printr-un nou document oficial. Acest mecanism funcționează în ambele sensuri, deoarece China are propriile îngrijorări legate de subvențiile oferite de guvernul federal american, intensificate de recenta înclinație a Statelor Unite către politici industriale protecționiste. O prioritate majoră pentru ambele părți ar fi clarificarea aplicațiilor tehnologice cu dublă utilizare, atât civilă cât și militară.

Un tratat bilateral de investiții reprezintă o modalitate rațională prin care statele pot ajunge la aranjamente funcționale în sectoarele sensibile pe care refuză să le expună total concurenței externe. China menține o listă negativă care include domenii precum apărarea, pământurile rare, genetica și energia nucleară. Deși Statele Unite nu utilizează o listă formală de acest tip, ele dețin un proces de revizuire a securității naționale prin intermediul CFIUS. Mai mult, Washingtonul a extins lista entităților restricționate pentru a limita accesul companiilor chineze la semiconductori avansați și tehnologii legate de inteligența artificială sau biotehnologie.

Aceste liste de excludere pot fi transformate dintr-un obstacol într-o oportunitate dacă ambele părți le tratează ca puncte de plecare pentru negocieri viitoare. O astfel de dinamică ar permite modificarea acordului în timp, oferind flexibilitate într-un mediu tehnologic care se schimbă rapid. Un aspect fundamental al noii propuneri vizează problema spinoasă a transferului forțat de tehnologie. În mod tradițional, companiile multinaționale au fost obligate să investească în China prin intermediul unor companii mixte cu firme locale. Eliminarea plafoanelor de proprietate asupra investițiilor directe ar anula necesitatea acestor parteneriate forțate care au blocat achizițiile transfrontaliere în ambele țări. Firmele de tehnologie deținute integral ar fi principalii beneficiari, în special în sectorul strategic al semiconductorilor.

Din perspectiva politicii interne americane, aprobarea unui astfel de tratat este extrem de dificilă din cauza cerinței de a obține o majoritate de două treimi în Senat. Într-un climat politic marcat de o polarizare extremă, un astfel de consens pare aproape imposibil de atins. Există totuși o soluție juridică alternativă prin rebranduirea efortului sub forma unui acord executiv-congresional, similar celor care au stat la baza tratatelor comerciale majore din America de Nord. Un astfel de acord poate fi adoptat cu o majoritate simplă în ambele camere ale Congresului, oferind o cale viabilă pentru implementarea reformelor.

Reluarea negocierilor pentru tratatul de investiții ar constitui un prim pas solid în reconstruirea încrederii reciproce între cele două superputeri. Ambii lideri pot prezenta acest demers ca fiind unul favorabil creșterii economice sustenabile. Deși tratatele de investiții sunt de obicei subiecte de interes doar pentru directori de companii și experți în politici publice, acest acord specific are puterea de a transforma summitul de la Beijing dintr-un simplu eveniment diplomatic într-un punct de cotitură istoric. Implementarea acestor măsuri ar oferi lumii întregi un semnal de stabilitate, demonstrând că liderii celor mai mari economii pot colabora pentru a crea un cadru de reglementare previzibil și echitabil.