Oferta globală de ulei de măsline intră într-o etapă de expansiune, iar efectele se resimt și în România. Volumele mai mari pot tempera prețurile și pot extinde accesul consumatorilor, însă piața locală trebuie să-și clarifice criteriile de calitate. Producătorii citați de Forbes România avertizează că, fără informații clare despre origine, procesare și recoltă, România ar putea absorbi produse diferențiate mai ales prin preț, nu prin valoare și trasabilitate.
Consiliul Internațional al Măslinelor estimează producția mondială la 3,44 milioane de tone în sezonul 2025–2026. Directorul general al organizației, Jaime Lillo, a descris perioada drept una excepțională pentru industrie, pe fondul unor volume ridicate și al unei calități considerate în creștere, potrivit informațiilor prezentate de Forbes România.
Pentru cumpărătorii români, această evoluție poate însemna mai multe sortimente și prețuri mai competitive. Efectul final depinde însă de felul în care distribuitorii și comercianții transferă oferta suplimentară către raft, precum și de capacitatea consumatorilor de a compara produsele dincolo de prețul promoțional.
În România, consumul a crescut în ultimii ani, dar cultura uleiului de măsline rămâne în formare. Mulți cumpărători se uită în primul rând la preț și la reduceri, în timp ce originea măslinelor, metoda de procesare, anul recoltei sau testele de laborator sunt verificate mai rar.
Cosmin Filipas, CEO al D’Olive, susține, conform sursei, că problema nu este creșterea cantității disponibile, ci riscul ca volumul să estompeze diferențele de calitate. În această interpretare, etichetele neclare și amestecurile dificil de identificat pot deveni mai importante într-o piață în care produsul este ales predominant după cost.
O ofertă abundentă nu înseamnă automat produse inferioare. Ea poate stimula concurența, poate reduce presiunea asupra prețurilor și poate face categoria mai accesibilă pentru gospodăriile care au consumat ocazional ulei de măsline. Totuși, avantajul economic poate fi pierdut dacă informațiile despre produs rămân insuficiente.
Evoluțiile din Turcia ilustrează amploarea schimbării. În sezonul 2024–2025, țara a ajuns al doilea mare producător mondial, după Spania, cu 505.000 de tone de ulei de măsline, potrivit datelor COI citate de Forbes România. Exporturile turcești au urcat la 160.000 de tone, cu 132% peste nivelul anterior menționat în sursă, în timp ce exporturile globale au avansat cu 25%.
Creșterea nu este lipsită de riscuri pentru industrie. Schimbările climatice au produs volatilitate în bazinul mediteranean, inclusiv două sezoane consecutive sub medie și scumpiri istorice în anii anteriori. Producătorii investesc, prin urmare, în cercetare, resurse genetice și adaptarea plantațiilor la condiții mai dificile.
În paralel, date agregate de COI indică beneficii asociate consumului de ulei de măsline, inclusiv reducerea riscului de boli cardiovasculare. Aceste informații susțin extinderea consumului, dar nu înlocuiesc verificarea calității concrete a fiecărui produs comercializat.
România se află astfel între două direcții. Poate folosi concurența internațională pentru a obține acces mai bun și prețuri mai mici sau poate rămâne vulnerabilă la produse care îndeplinesc doar cerințele minime. Criteriile decisive vor fi transparența etichetării, trasabilitatea, prospețimea și educarea consumatorului.
România poate beneficia de oferta globală de ulei prin prețuri mai accesibile și o gamă mai largă, dar avantajul va fi durabil doar dacă transparența și calitatea devin criterii de piață, nu simple promisiuni de pe etichetă.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de Forbes Romania.
