Economistul Petrișor Peiu, președintele Consiliului Național de Conducere al AUR și liderul senatorilor formațiunii, susține că responsabilitatea pentru deteriorarea finanțelor publice ale României nu aparține exclusiv guvernelor care au administrat țara în ultimii ani. În opinia sa, Comisia Europeană, agențiile internaționale de rating și alte instituții financiare care au urmărit permanent economia românească ar trebui, la rândul lor, să explice de ce reacțiile au venit atât de târziu. Funcțiile actuale ale lui Peiu sunt prezentate astfel și de surse parlamentare și de presă din septembrie-octombrie 2026.

„Atât Comisia Europeană, cât și agențiile de rating și multe alte instituții financiare internaționale poartă o parte din responsabilitatea pentru situația în care se află România astăzi”, afirmă Petrișor Peiu. El argumentează că dezechilibrele nu au apărut brusc în 2024, ci au fost construite pe parcursul mai multor ani. „Vreme de foarte mulți ani, atât agențiile de rating, cât și Comisia Europeană au închis ochii la derapajele guvernelor instalate, începând din 2019, la Palatul Victoria.” Datele oficiale confirmă dimensiunea dezechilibrului: deficitul administrației publice a ajuns în 2024 la 9,3% din PIB, față de 7,9% cât fusese prevăzut în planul fiscal-structural prezentat în octombrie 2024. Datoria publică se situa la sfârșitul aceluiași an la 54,8% din PIB.

Peiu își îndreaptă o parte importantă a criticilor spre Standard & Poor’s. „Dacă ar fi fost o agenție care să respecte cu strictețe regulile jocului și dacă evaluarea sa ar fi ținut exclusiv de criteriile tehnice, ar fi trebuit să își concedieze întreaga echipă care a evaluat România”, afirmă acesta. Întrebarea formulată de liderul senatorilor AUR este directă: „Cum au putut cei de la Standard & Poor’s să accepte un asemenea derapaj fără ca Guvernul Ciolacu să fie sancționat?”. Trebuie însă adăugat, pentru context, că S&P a reacționat ulterior: în ianuarie 2025 a schimbat perspectiva României de la stabilă la negativă, menținând ratingul la BBB-/A-3 și invocând explicit deteriorarea finanțelor publice și deficitele ridicate. Agenția arăta atunci că deficitele medii din 2020 încoace au fost foarte mari și avertiza asupra riscului unei creșteri suplimentare a datoriei publice.

Problema ridicată de Peiu rămâne însă una legitimă pentru dezbaterea economică: momentul în care instituțiile de supraveghere reacționează. „Anul 2024 nu a apărut din senin. El a venit după 2023, iar 2023 după 2022. În toată această perioadă au existat derapaje de aceeași natură. A existat o linie, o continuitate a acestor dezechilibre.” România se afla, de altfel, în procedură de deficit excesiv încă din 2020, iar Comisia Europeană a purtat în această perioadă discuții cu autoritățile române privind reducerea deficitului. Comisia precizează însă că alegerea măsurilor concrete pentru corectarea acestuia revine statului român.

Critica formulată de Petrișor Peiu trebuie, așadar, separată în două planuri. Responsabilitatea directă pentru politica bugetară aparține Guvernului și Parlamentului, deoarece acestea stabilesc nivelul cheltuielilor, taxelor și împrumuturilor. Agențiile de rating și instituțiile europene nu redactează bugetul României. În același timp, ele exercită o influență importantă prin evaluări, avertismente, recomandări și prin semnalul transmis piețelor financiare. Din această perspectivă, întrebarea privind rapiditatea și fermitatea reacțiilor lor merită pusă.

„Oare analiștii aceștia, dintre care mulți au CV-uri impresionante, nu au văzut această continuă degradare a stării fiscale a României?”, întreabă Petrișor Peiu. Este, dincolo de disputa politică, o întrebare relevantă pentru modul în care funcționează mecanismele de avertizare economică. Un deficit de 9,3% din PIB nu se formează într-o singură lună și nici într-un singur exercițiu bugetar. El este, de regulă, rezultatul acumulării unor decizii privind cheltuielile, veniturile și împrumuturile.

Situația fiscală actuală arată și cât de costisitoare este corectarea întârziată a dezechilibrelor. Potrivit celor mai recente estimări ale Comisiei Europene, deficitul a coborât la 7,9% din PIB în 2025 și este estimat la 6,2% în 2026, după mai multe pachete de consolidare fiscală. În același timp, datoria publică ar urma să urce de la sub 55% din PIB în 2024 la aproximativ 63% în 2027.

În fond, discuția deschisă de Petrișor Peiu este mai amplă decât evaluarea unei singure agenții de rating. Ea privește felul în care un stat, instituțiile europene și piețele financiare reacționează atunci când dezechilibrele devin persistente. Dacă avertismentele apar abia când deficitul se apropie de 10% din PIB, întrebarea firească nu este doar cine a produs problema, ci și de ce mecanismele de avertizare nu au reușit să determine o corecție mai devreme.