În România, 23% dintre tinerii cu vârste între 18 și 24 de ani nu lucrau și nu urmau o formă de educație sau pregătire profesională în 2025, potrivit raportului OCDE Education at a Glance 2026. Ponderea este cu nouă puncte procentuale peste media organizației. Indicatorul NEET semnalează o perioadă de detașare față de muncă și educație, dar nu explică singur cauzele situației sau traseul ulterior al fiecărui tânăr.
Termenul NEET desemnează persoanele care nu sunt încadrate în muncă și nu participă la educație sau formare profesională. Prin urmare, indicatorul reunește situații diferite: de la șomaj și căutarea unui loc de muncă până la inactivitate sau întreruperea studiilor.
OCDE avertizează, potrivit informațiilor prezentate de Digi24, că perioadele îndelungate de inactivitate la începutul vieții profesionale pot afecta ulterior veniturile și parcursul socio-economic. Totuși, procentul nu trebuie interpretat automat ca o măsură a eșecului individual. El este o fotografie statistică a unui anumit interval de vârstă și de timp.
Comparația internațională este relevantă pentru dimensiunea fenomenului. Media de 14% înregistrată în statele OCDE plasează România la un nivel cu nouă puncte procentuale mai ridicat, însă diferența nu indică, de una singură, cauzele decalajului. Acestea pot fi legate de accesul la educație, cererea de forță de muncă, tranziția dintre școală și serviciu sau participarea la programe de formare.
Raportul arată că doar 19% dintre adulții români cu vârste între 25 și 64 de ani aveau studii universitare în 2025. Media OCDE era de 43%, ceea ce evidențiază un decalaj substanțial în acumularea calificărilor superioare.
În schimb, 56% dintre adulții din România aveau studii liceale sau postliceale, față de 39% în medie în organizație. Datele indică și o scădere între generații a ponderii calificărilor profesionale de nivel liceal: de la 59% în rândul persoanelor între 55 și 64 de ani la 45% pentru grupa de 25-34 de ani.
Așadar, problema tinerilor NEET nu poate fi separată de structura educației. Un nivel mai redus al studiilor universitare și diminuarea unor calificări profesionale pot limita opțiunile disponibile la intrarea pe piața muncii, fără ca raportul să stabilească o relație cauzală directă pentru fiecare caz.
Există și un indicator favorabil: rata șomajului în rândul tinerilor adulți cu studii superioare din România a coborât de la 6% în 2015 la 3% în 2025. În statele OCDE cu date comparabile, media a scăzut de la 7% la 5% în același interval.
Educația se reflectă și în câștiguri. Angajații români care lucrează cu normă întreagă pe tot parcursul anului și au cel mult studii liceale teoretice câștigă cu 11% sub media națională, iar decalajul ajunge la 18% pentru cei care nu au terminat liceul. Absolvenții de liceu vocațional au un minus de 8% față de medie.
România se diferențiază astfel de media OCDE, unde angajații cu pregătire vocațională au un decalaj salarial mai mare decât absolvenții de liceu teoretic. Diferențele apar și la munca de acasă: 10% dintre angajații români cu studii superioare lucrează astfel cel puțin ocazional, față de 2% dintre cei cu studii liceale sau postliceale. Mediile OCDE sunt de 42%, respectiv 18%.
Datele OCDE descriu o vulnerabilitate importantă pentru România, dar nu oferă singure explicația completă. Ponderea tinerilor NEET trebuie analizată împreună cu participarea la educație, calitatea calificărilor, tranziția către primul loc de muncă și diferențele de venit. O singură măsurătoare arată amploarea problemei, nu și toate motivele pentru care ea apare.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de Digi24.
