Potrivit Raportului de țară 2026 al Comisiei Europene, România avea în 2023 o densitate de 0,34 unități vită mare pe hectar de suprafață agricolă utilizată, față de 0,75 la nivelul Uniunii Europene. Diferența indică o utilizare mai redusă a terenului pentru zootehnie, într-o economie agricolă cu suprafețe importante și producție vegetală semnificativă. Totuși, indicatorul este agregat și nu poate explica singur structura fermelor, productivitatea sau distribuția regională a animalelor.
Indicatorul folosit de Comisia Europeană transformă efectivele de bovine, ovine, caprine, porcine, păsări, cabaline și alte animale într-o unitate standard. Astfel, țările pot fi comparate în funcție de presiunea și utilizarea zootehnică a terenului agricol.
În cazul României, valoarea a fost de 0,35 unități pe hectar în 2020 și de 0,34 în 2023. Media Uniunii Europene s-a situat la aproximativ 0,75 unități pe hectar. Prin urmare, raportat la suprafața agricolă utilizată, densitatea efectivelor din România a fost mai mică de jumătate din media europeană.
Diferența sugerează o vulnerabilitate structurală a zootehniei românești. România dispune de suprafețe agricole extinse și de o producție vegetală importantă, însă o parte dintre cereale și plante oleaginoase este comercializată ca materie primă. Într-un scenariu de dezvoltare, aceste resurse ar putea susține mai multe furaje, animale și produse procesate.
Un sector zootehnic redus limitează și baza de materie primă pentru abatoare, fabrici de lapte și alte unități agroalimentare. În consecință, lanțul dintre producția vegetală și produsul alimentar final rămâne mai puțin dezvoltat.
De aici apare un argument economic important: cerealele și furajele pot fi exportate, în timp ce o parte dintre produsele din carne sau lactate consumate pe piața internă poate proveni din importuri. Raportul Comisiei nu stabilește în mod explicit o relație directă între densitatea animalelor și balanța comercială, dar indicatorul oferă un punct de plecare pentru discutarea valorii adăugate pierdute în lanțurile scurte de procesare.
Valoarea exprimată în unități vită mare pe hectar nu înseamnă un număr efectiv de animale. Este o măsură standardizată, utilă pentru comparații, dar insuficientă pentru o evaluare completă a zootehniei.
Indicatorul nu arată ce pondere au bovinele, porcinele sau păsările, cât de productive sunt fermele și nici unde sunt concentrate efectivele. De asemenea, nu măsoară direct profitabilitatea, gradul de procesare sau calitatea infrastructurii. O densitate mai mare nu reprezintă automat o performanță economică mai bună.
Există și o limită de mediu. Potrivit ideilor prezentate în raport, emisiile agricole de amoniac au crescut cu aproximativ 6% între 2018 și 2023, iar poluarea cu nitrați rămâne o problemă în anumite regiuni. Prin urmare, România nu are nevoie pur și simplu de mai multe animale.
O dezvoltare sustenabilă presupune ferme mai bine tehnologizate, gestionarea modernă a dejecțiilor și un management mai eficient al nutrienților. Pentru agricultura României, miza nu este doar creșterea efectivelor, ci construirea unor lanțuri economice complete: cereale, furaje, animale, procesare și produse alimentare. O asemenea direcție ar putea păstra mai multă valoare în economia națională, cu condiția ca extinderea zootehniei să fie însoțită de tehnologie, infrastructură și respectarea standardelor de mediu.
