România continuă drumul periculos al dezindustrializării prin vânzare pe feliuțe. Comisia Europeană a aprobat fără rezerve preluarea fabricii ArcelorMittal Tubular Products Iași de către grupul Metinvest, controlat de miliardarul ucrainean Rinat Ahmetov, cel mai bogat om din Ucraina. Decizia a venit prin procedura „simplificată”, ceea ce arată cât de insignifiantă a mai devenit industria românească în ochii Bruxelles-ului.
AMTP Iași – un simbol al industriei metalurgice din Moldova – a fost împinsă în declin încă din 2021. Cifra de afaceri s-a înjumătățit:
– 660 milioane lei în 2021
– 304 milioane lei în 2023
O performanță care ridică o întrebare legitimă: a fost lăsată intenționat să slăbească, pentru a deveni o afacere „ieftină și bună” pentru investitori străini?
România asistă la propriile active strategice ca la o licitație de seară – liniștită, discretă, la preț de clearance.
Achiziția fabricii ieșene este doar începutul. Metinvest a confirmat deja interesul pentru Liberty Galați, cel mai mare combinat siderurgic al României. Dacă tranzacția se realizează, o parte uriașă a producției naționale de oțel va ajunge sub controlul unui singur actor privat străin.
Asta nu mai este o simplă achiziție. Este o schimbare tectonică în controlul unei industrii strategice.
Guvernul României tace. Autoritățile locale tratează tranzacția ca pe un fapt divers. Comisia Europeană bifează un nou dosar „fără probleme de concurență”.
Dar adevărata problemă nu este concurența – ci pierderea controlului.
România riscă să devină o țară fără industrie grea, dependentă de importuri și investitori străini, incapabilă să mai producă oțel, tuburi, laminate sau infrastructură metalică.
Decizia de la Iași este un simptom al unei boli economice profunde: statul renunță la sectoarele strategice, în loc să le restructureze, să le protejeze și să le transforme în motoare economice.
Pe hârtie câștigăm un investitor.
În realitate, pierdem o industrie întreagă – bucățică cu bucățică, fabrică după fabrică.