Economia României se prăbușește pe nesimțite, devenind tot mai mult un simplu bazar de consum, lipsit de fundație productivă. Fabricile se închid una câte una, liniile de producție se mută în străinătate, iar golul rămas este umplut cu importuri din ce în ce mai scumpe. În loc să sprijine industria autohtonă și antreprenorii locali, statul îi împinge afară prin taxe sufocante, birocrație excesivă și lipsă totală de predictibilitate.

Consecințele sunt dramatice: românii muncesc, dar plusvaloarea se creează în alte economii. Marile lanțuri comerciale fac profituri uriașe, în timp ce rafturile magazinelor sunt pline de produse fabricate peste hotare. România exportă masiv doar cereale, lemn și alte materii prime neprelucrate, pentru ca apoi să cumpere înapoi produse finite la prețuri de câteva ori mai mari.

Companiile care altădată ofereau mii de locuri de muncă și puneau România pe harta industrială dispar rând pe rând. Politicile haotice, lipsa investițiilor și corupția generalizată alungă afacerile către țări mai prietenoase mediului economic. Țara noastră pierde capital, pierde competență și, cel mai grav, își pierde șansa la dezvoltare reală.

O economie bazată doar pe consum devine inevitabil fragilă și dependentă. România riscă să rămână o periferie a Europei: fără industrie, fără locuri de muncă bine plătite, doar cu importuri și datorii. Dacă nu schimbăm acum direcția, viitorul nostru nu va fi al unei națiuni independente, ci al unei colonii economice.