România a devenit țara în care băncile prosperă, iar cetățenii se afundă în datorii. În timp ce în statele din zona euro dobânzile la creditele ipotecare variază între 3 și 4%, în România ele depășesc 9-10%. Cu alte cuvinte, pentru același apartament, o familie din București plătește dublu față de una din Paris sau Berlin. Această prăpastie nu este întâmplătoare — este consecința directă a politicilor impuse de Banca Națională și a complicității unui sistem bancar care funcționează fără concurență reală și fără control.

Dobânzile uriașe au distrus accesul tinerilor la locuințe și au transformat creditul într-o povară. După ce plătesc ratele lunare, milioane de români rămân fără bani pentru nevoile de bază. Economia nu mai respiră, consumul scade, iar salariile nu mai au valoare. În timp ce populația se zbate să supraviețuiască, băncile și statul se împrumută între ele, profitând dintr-un joc financiar care îi lasă pe oameni fără speranță.

ROBOR și IRCC, indicii care ar trebui să reflecte piața, sunt menținute artificial la cote ridicate, garantând profituri uriașe pentru bănci și „stabilitate” doar pentru cei care nu simt inflația în propriile buzunare. România are astăzi unele dintre cele mai scumpe credite din Uniunea Europeană și una dintre cele mai scăzute rate de economisire.

Dobânzile mari nu afectează doar populația, ci și mediul privat: companiile renunță la investiții, locurile de muncă dispar, iar dezvoltarea se blochează. Statul, în loc să protejeze economia, devine concurentul ei, împrumutându-se masiv și distorsionând piața.

Dacă România ar aduce dobânzile la nivel european, milioane de oameni ar avea o șansă reală la un trai decent. Dar până când Banca Națională va continua să apere interesele băncilor și nu ale cetățenilor, românii vor rămâne captivi într-un sistem care îi stoarce de bani și le fură viitorul.