Accesul la fondurile europene – considerate până recent un instrument de coeziune și dezvoltare – pare tot mai des condiționat de alinierea politică a statelor membre la agenda Comisiei Europene. Mai multe țări acuză Bruxelles-ul că recurge la mecanisme financiare ca mijloc de presiune politică.
În ultimii ani, Polonia, Ungaria și Slovacia au întâmpinat dificultăți majore în accesarea fondurilor europene din cauza divergențelor cu Bruxelles-ul în domenii precum statul de drept, politica migratorie, justiție sau poziționarea față de conflictul din Ucraina.
În 2021, Uniunea Europeană a adoptat Regulamentul privind condiționalitatea statului de drept, care le permite instituțiilor europene să suspende sau reducă accesul la fonduri în cazul unor „încălcări grave ale valorilor UE”. Oficial, scopul este protejarea bugetului Uniunii de riscul de fraudă, deturnare sau lipsă de transparență.
Totuși, în practică, acest mecanism a fost utilizat:
În 2024, Comisia Europeană a invocat „deficiențe sistemice privind independența justiției și lipsa transparenței” în cazul Ungariei, justificând blocarea a aproximativ 21 miliarde de euro din fondurile structurale și de coeziune.
În paralel, Comisia a condiționat plata tranșelor din Mecanismul de Redresare și Reziliență (PNRR) pentru Polonia de reforme privind justiția și independența magistraților, în ciuda angajamentelor semnate de guvernul polonez.
Aceste măsuri nu au fost aplicate în mod egal în toate cazurile. Criticii susțin că state precum Spania sau Franța au avut abateri similare, dar nu au fost sancționate în niciun fel, ceea ce a alimentat percepția unui tratament politic selectiv.
Executivul european respinge acuzațiile de partizanat politic. Comisia subliniază că toate măsurile luate sunt bazate pe evaluări tehnice, rapoarte de audit, decizii ale Curții Europene de Justiție și consultări cu societatea civilă.
„Fondurile europene nu sunt un cec în alb. Ele vin cu obligația respectării valorilor comune și a standardelor de guvernare”, a declarat un purtător de cuvânt al Comisiei.
Totuși, lipsa unor criterii clare, uniforme și transparente a alimentat nemulțumirile unor guverne care acuză Bruxelles-ul de „dublu standard” și de exercitarea unei forme de control politic indirect.
Blocarea sau întârzierea fondurilor europene are efecte directe asupra investițiilor, bugetelor naționale și încrederii investitorilor. În Ungaria, mai multe proiecte de infrastructură, digitalizare și educație au fost suspendate, iar cursul forintului a fost afectat de incertitudinea privind finanțarea externă.
În Polonia, guvernul Tusk a accelerat reformele pentru deblocarea tranșelor din PNRR, însă incertitudinea privind ritmul plăților continuă să afecteze investițiile publice și proiectele locale.
Pe fond, tensiunea este una mai profundă: poate Bruxelles-ul să condiționeze sprijinul financiar de alinierea politică? Sau, altfel spus, unde se termină coeziunea economică și unde începe controlul politic?
În lipsa unui cadru clar și a unei aplicări echitabile a regulilor, fondurile europene riscă să devină un instrument de sancțiune politică, nu de solidaritate și dezvoltare, ceea ce poate alimenta euroscepticismul în rândul populației și guvernelor.
Pentru ca fondurile europene să rămână un motor real de convergență și dezvoltare, Uniunea Europeană are nevoie de:
Altfel, riscăm să transformăm un instrument de coeziune într-un factor de diviziune, exact într-un moment în care Europa are nevoie de unitate și stabilitate mai mult ca oricând.