Stephen Roach este cercetător senior la Universitatea Yale și fost președinte al Morgan Stanley Asia.

Într-o perioadă marcată de incertitudine, Roach își exprimă admirația profundă pentru rigoarea cercetărilor efectuate de Fondul Monetar Internațional, subliniind că eforturile colaborative publicate în capitolele analitice ale raportului World Economic Outlook sunt esențiale. Ediția din aprilie 2026 a acestui raport vine într-un moment critic, oferind o perspectivă detaliată asupra macroeconomiei conflictelor și a proceselor de recuperare. În viziunea lui Roach, capitolul al treilea al acestui document este o realizare strălucită, oferind context și analize care pur și simplu nu sunt disponibile în altă parte, mai ales în contextul în care Orientul Mijlociu este din nou cuprins de un război devastator.

Prima concluzie alarmantă pe care o desprinde Roach vizează tendința istorică a conflictelor, care a devenit de-a dreptul sinistră. Datele arată că numărul conflictelor a urcat la un nivel maxim record pentru perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial. Deși cifrele oficiale acoperă perioada până în 2024, datele parțiale pentru anii 2025 și 2026 indică o creștere continuă a numărului de ciocniri armate. Această evoluție este alimentată în principal de conflictele interne, cum ar fi războaiele civile, în timp ce războaiele între state, deși mai rare, au început să crească în frecvență în ultimii ani. Aceste evenimente sunt concentrate în special în Orientul Mijlociu și în Africa subsahariană, fiind monitorizate prin intermediul unui indice al amenințărilor geopolitice care include riscurile nucleare, terorismul și acumulările de forțe militare.

Un al doilea punct esențial este durata impactului economic, care supraviețuiește cu mult perioadei de lupte efective. Roach observă că, de obicei, războaiele sunt asociate cu o pierdere imediată de aproximativ 3% din PIB în primul an. Totuși, spre deosebire de închiderile temporare cauzate de pandemie, nu trebuie să ne așteptăm la o revenire rapidă odată ce armele tac. Analiza FMI indică faptul că impactul negativ al conflictului se acumulează în timp, ajungând la o pierdere cumulată de aproximativ 7% din PIB la cinci ani după izbucnirea ostilităților. Acest fenomen include și daunele colaterale asupra națiunilor vecine. În prezent, cu Iranul controlând Strâmtoarea Hormuz și blocând efectiv 20% din aprovizionarea globală cu petrol, Roach avertizează că efectele secundare actuale ar putea depăși cu mult tot ceea ce am văzut în perioadele anterioare.

În al treilea rând, impactul macroeconomic al războiului este mult mai grav decât cel al altor tipuri de șocuri economice. Atunci când comparăm pierderile provocate de conflicte cu cele generate de crizele bancare, valutare, ale datoriei suverane sau chiar de dezastrele naturale, războiul rămâne cel mai distructiv factor. Este interesant de observat că dezastrele naturale ocupă locul al doilea, ceea ce nu este surprinzător, având în vedere că atât războaiele, cât și catastrofele naturale implică distrugerea directă a capacității fizice și deteriorarea prelungită a productivității. Aceste efecte sunt mult mai severe decât în cazul crizelor financiare, unde infrastructura rămâne, de obicei, intactă.

Roach pune un accent deosebit pe natura fragilă a recuperărilor postbelice. El citează concluzia fundamentală a cercetătorilor, afirmând că recuperările fragile sunt asociate cu acorduri de pace fragile. O pace întreruptă și o reluare a ostilităților duc de obicei la o resetare a cronometrului impactului negativ, agravând și mai mult situația economică. Recuperările tind să fie lente și incomplete, reușind să recupereze doar puțin peste jumătate din pierderea inițială de 7% din PIB estimată pe parcursul celor cinci ani. Lipsa unei reveniri spectaculoase este cauzată de necesitatea reparării treptate a stocului de capital care a fost, în multe cazuri, complet obliterat, precum și de întârzierea îmbunătățirilor productivității.

Echipa de cercetare a FMI, compusă din 16 specialiști, a utilizat metodologii avansate pentru a ajunge la aceste rezultate, inclusiv modele de limbaj de mari dimensiuni bazate pe inteligență artificială pentru seturi noi de date și analize empirice trans-naționale. Aceștia au studiat chiar și impactul pe termen lung asupra sănătății persoanelor de peste 50 de ani care au trăit în zone de conflict, demonstrând profunzimea analizei. Roach subliniază că aceste concluzii vin cu un set de avertismente, deoarece conflictele sunt eterogene, iar răspunsurile politice trebuie adaptate circumstanțelor unice ale fiecărei țări.

În prezent, războiul împotriva Iranului a ajuns la a 44-a zi, iar un armistițiu extrem de fragil a fost intermediat de guvernul pakistanez. Deși negocierile de la Islamabad nu s-au încheiat cu succes, Roach consideră că acest cadru de analiză oferit de FMI este vital. El concluzionează că, într-o lume tot mai predispusă la conflicte, a avea o bază solidă de evaluare a contextului și a impactului general este infinit mai util decât reacțiile impulsive ale multor politicieni contemporani. Această rigoare analitică ne ajută să înțelegem că prețul unui război nu se măsoară doar în vieți omenești, ci și într-o degradare economică structurală care poate bântui o națiune timp de decenii.