

În lectura standard, „mâna invizibilă” este asociată cu transformarea interesului individual în eficiență socială. Joseph Persky arată că această echivalare simplifică argumentul lui Adam Smith. În textul original, mecanismul se referă la alegerea utilizării capitalului și la efectele asupra industriei și ocupării interne, fiind condiționat de diferențe limitate de profit și de avantajul perceput al securității.
Argumentul este prezentat în „Retrospectives: Adam Smith’s Invisible Hands”, articol semnat de Joseph Persky și publicat în The Journal of Economic Perspectives în 1989. Metoda este una de istorie a ideilor: Persky citește pasajul lui Smith în contextul capitolelor învecinate și îl compară cu formulările lui Jean-Baptiste Say, David Ricardo, Gustav Schmoller și Mancur Olson.
Smith folosește expresia „mână invizibilă” o singură dată în The Wealth of Nations. Ea apare într-o discuție despre libertatea comerțului și despre folosirea capitalului. Întrebarea de fond era dacă un comerciant care își orientează capitalul către comerțul internațional retrage resurse din economia internă și, prin urmare, reduce industria și ocuparea din propria țară.
Răspunsul smithian nu pornește de la o demonstrație generală a echilibrului competitiv. Smith susține că fiecare individ caută să-și plaseze capitalul cât mai aproape de casă, cu condiția ca rentabilitatea să fie egală sau doar puțin mai mică decât cea obișnuită. În țară, investitorul cunoaște mai bine persoanele în care are încredere, legile aplicabile și căile de recuperare a unei eventuale pierderi. Această reducere a riscului poate explica preferința pentru capitalul intern.
Persky insistă asupra unei condiții care este deseori omisă: Smith nu spune că orice randament superior obținut în străinătate ar trebui ignorat. El își construiește argumentul în jurul unei situații de profituri aproximativ comparabile. Prin urmare, securitatea devine criteriul care înclină decizia către investiția internă.
Înaintea pasajului celebru, Smith leagă volumul industriei generale de capitalul capabil să angajeze lucrători. Pentru el, capitalul nu este doar o sumă financiară, ci un suport al producției și al ocupării. În cazul activităților interne, proprietarul urmărește ca producția să aibă cea mai mare valoare posibilă. Problema devine mai complicată când capitalul este folosit în comerțul extern: beneficiile legate de finanțarea tranzacțiilor pot reveni unor producători și cumpărători din afara țării.
Persky arată și ce nu apare în analiza lui Smith. Autorul nu tratează în mod serios investițiile directe peste graniță. Preocuparea vizează capitalul comercial și riscul ca acesta să nu mai susțină munca productivă din țara de origine. Această limitare istorică este importantă pentru orice încercare de a transpune argumentul într-o economie caracterizată de mobilitate internațională mai mare.
Jean-Baptiste Say formulează explicit tensiunea dintre profitul privat și folosul comunității. Un plasament extern poate oferi un câștig mai ridicat, dar poate să nu mobilizeze resursele interne în perioada respectivă. Totuși, Say nu abandonează încrederea în ordinea spontană: preferința pentru investiții apropiate și supravegherea directă ar putea orienta capitalul către utilizări mai folositoare social.
Ricardo respinge unele afirmații ale lui Smith despre capitalul din comerțul extern, dar recunoaște rolul nesiguranței și al legăturilor locale în limitarea emigrării capitalului. Persky observă că Ricardo distinge între relațiile dintre țări, precum Anglia și Portugalia, și circulația capitalului între regiuni ale aceleiași țări. Granițele naționale apar astfel ca praguri economice și psihologice diferite de granițele interne.
Analiza lui Persky nu este un test empiric al performanței piețelor și nu estimează efectele mobilității capitalului. Ea reconstruiește logic și istoric o argumentație. Tocmai de aceea, concluzia sa este una de delimitare conceptuală: „mâna invizibilă” nu poate fi tratată ca o garanție universală a eficienței.
Pe măsură ce transportul și comunicațiile reduc distanța economică, avantajul securității interne se poate diminua. În același timp, instituțiile politice și sociale pot orienta interesul personal către rezultate benefice sau, dimpotrivă, pot permite rezultate mai puțin favorabile. Persky păstrează, așadar, valoarea analitică a ideii lui Smith, dar respinge lectura potrivit căreia libertatea economică este suficientă, în orice context, pentru a asigura bunăstarea socială.







