„Zero taxe pe salariul minim” a fost una dintre cele mai sonore promisiuni ale USR în campaniile electorale recente. Un slogan simplu, ușor de memorat, construit special pentru milioanele de români care trăiesc la limita subzistenței și pentru care fiecare leu contează. O promisiune care a creat așteptări reale și speranțe legitime.
Ajuns însă la guvernare, USR a abandonat complet acest angajament. Contribuțiile pe salariul minim nu doar că nu au fost eliminate, ci au fost menținute integral, cu acceptul tacit al partidului care pretindea că reprezintă „noua politică”. Angajații cu venituri mici continuă să fie impozitați la fel ca înainte, în timp ce discursul electoral a fost împins discret sub preș.
USR nu poate invoca lipsa de influență sau statutul de partid marginal. A intrat la guvernare, a negociat ministere, a votat bugete și a acceptat compromisuri politice majore. Odată ajuns în interiorul puterii, discursul radical din opoziție s-a transformat într-o prudență convenabilă, iar promisiunile sociale au devenit monedă de schimb.
Mai mult, tăcerea USR pe acest subiect este grăitoare. Nu există explicații oneste, nu există asumare publică și nu există scuze adresate celor care au crezut în mesajul „zero taxe”. În schimb, există stabilitate politică, funcții și continuitate guvernamentală.
Când un partid ajunge la guvernare, nu mai poate poza în observator moral. Devine parte a deciziilor, inclusiv a celor care afectează direct viața oamenilor. Iar în acest caz, decizia a fost clară: promisiunea a fost sacrificată.
„Zero taxe pe salariul minim” nu a fost o politică publică ratată, ci o promisiune abandonată deliberat. Nota de plată este achitată lunar de angajații cu cele mai mici venituri, în timp ce politicienii își contabilizează liniștiți mandatele.