România se află la limita unei recesiuni tehnice, adică două trimestre consecutive de scădere a Produsului Intern Brut (PIB). După un minus de 0,2% în trimestrul III față de trimestrul II și un final de an marcat de inflație aproape de 10%, economia dă semne că obosește. Oficialii cer calm. Economiștii vorbesc despre stagnare. Întrebarea reală este: cât din această situație este ciclu economic normal și cât este consecința unor politici bazate prea mult pe consum?

Ce este, pe scurt, o recesiune tehnică?

O recesiune tehnică nu înseamnă prăbușire economică, ci două trimestre consecutive de contracție a PIB.
Nu implică automat șomaj masiv sau criză financiară, dar este un semnal de avertizare: economia pierde din viteză.

Exemplu simplu:

• Dacă PIB-ul scade cu 0,2% într-un trimestru și cu încă 0,1% în următorul, avem recesiune tehnică.
• Chiar dacă scăderile sunt mici, tendința contează.

Datele care îngrijorează

• PIB T3 2025: -0,2% față de trimestrul anterior
• Inflație decembrie: aproape 10%
• Consum în decembrie: -3% (atipic pentru luna sărbătorilor)
• Exporturi 2025: +4,2%
• Importuri 2025: +2,6%
• Deficit comercial: redus cu aproximativ 2%

Există și vești bune: exporturile cresc mai repede decât importurile, iar deficitul comercial s-a temperat. Totuși, economia României este puternic dependentă de consumul intern. Când populația cumpără mai puțin, motoarele economiei încetinesc rapid.

„Creșterea a fost forțată”?

Consilierul premierului a declarat că după 10 ani de creștere puternică (2015–2024), era „normal” să apară o corecție, mai ales că avansul a fost „într-o anumită măsură forțat”.

Tradus pe înțelesul tuturor:
Creșterea economică s-a bazat masiv pe consum alimentat de majorări salariale, pensii și stimulente fiscale. În multe perioade, consumul a crescut mai rapid decât PIB-ul, adică românii au cheltuit mai mult decât producea economia.

Această strategie funcționează pe termen scurt. Pe termen lung însă:

• alimentează inflația,
• crește deficitul bugetar,
• mărește datoria publică,
• vulnerabilizează economia la șocuri externe.

Stagflație: combinația periculoasă

Mai mulți analiști vorbesc despre un scenariu de stagflație:

• Creștere economică aproape de zero
• Inflație ridicată

Aceasta este una dintre cele mai dificile situații pentru un guvern.
Dacă stimulezi economia, riști să crești inflația.
Dacă lupți agresiv cu inflația, riști să adâncești stagnarea.

Se putea evita?

Guvernul susține că actuala situație nu este cauzată de măsurile recente, ci de ciclul economic natural. Este adevărat că nicio economie nu crește liniar. Însă criticii arată că:

• România a mizat prea mult pe consum și prea puțin pe investiții productive.
• Reformele structurale au fost amânate ani la rând.
• Deficitul bugetar ridicat limitează acum spațiul de manevră.

Cu alte cuvinte, corecția poate fi „normală”, dar vulnerabilitatea este rezultatul unor decizii politice din ultimul deceniu.

Ce ar însemna concret pentru populație?

Dacă intrăm în recesiune tehnică, efectele pot include:

• creștere economică foarte slabă sau zero
• prudență mai mare la angajări
• investiții private amânate
• presiune pe bugetul statului
• posibilă stagnare a salariilor reale

Nu înseamnă automat concedieri masive, dar înseamnă o perioadă de lâncezeală economică.

Ce urmează?

Banca Națională estimează mai degrabă o stagnare decât o recesiune severă. Dacă inflația începe să scadă din primăvară, iar consumul își revine treptat, trimestrul III sau IV ar putea aduce un reviriment.

Dar revenirea nu va veni din cheltuieli publice accelerate, pentru că spațiul bugetar este limitat. Cheia va fi:

• investiții eficiente (infrastructură, digitalizare, energie)
• absorbția fondurilor europene
• stabilitate fiscală
• controlul inflației

O recesiune tehnică nu este o catastrofă. Este însă un semnal că modelul bazat pe consum intens și deficite ridicate începe să-și arate limitele.

După un deceniu de creștere rapidă, România intră într-o fază de test: poate trece de la o economie alimentată de cheltuieli la una susținută de productivitate și investiții?

Răspunsul nu ține doar de ciclurile economice. Ține și de deciziile politice din următorii ani.