Explorarea resurselor naturale nu mai este de mult doar o temă tehnică rezervată geologilor și companiilor din domeniu, ci o problemă direct legată de securitatea energetică, dezvoltarea economică și capacitatea unui stat de a-și reduce dependența de importuri. În lipsa unei cunoașteri actualizate a subsolului și a unui cadru legislativ care să permită accelerarea cercetărilor, România riscă să piardă timp prețios într-un moment în care resursele au redevenit miză strategică la nivel global.

Acesta este avertismentul transmis de dr. ing. Jean Gorie, reprezentant al Prospecțiuni S.A., care a susținut că România are resurse importante, dar incomplet cunoscute, investiții insuficiente în cartarea geologică și geofizică și o mare întârziere în lansarea unor noi perimetre atractive pentru investitori. În centrul criticilor sale s-a aflat din nou blocajul legat de runda a XI-a de licitații, așteptată de ani de zile și invocată de specialiști ca una dintre piesele esențiale pentru relansarea explorării.

„Gradul de epuizare a zăcămintelor cunoscute și confirmate este de circa 90%. Această situație alarmantă trebuie contracarată pe termen scurt prin runde de licitații organizate frecvent și atractiv pentru firmele specializate la nivel internațional”, a declarat Jean Gorie.

În intervenția sa, acesta a legat direct problema explorării de tema siguranței naționale. Potrivit lui, resursele naturale nu înseamnă doar combustibil sau materie primă pentru industrie, ci și fundament pentru funcționarea economiei, pentru apărare, pentru sistemul medical și pentru stabilitatea generală a țării. De la hidrocarburi și apă industrială până la metale critice, pământuri rare și resurse necesare industriei nucleare, toate depind de existența unor date credibile și de o strategie coerentă de evaluare a subsolului.

„Resursele naturale reprezintă una din cele mai importante componente ale tehnologiilor care protejează națiunea și asigură creșterea economică”, a spus acesta, subliniind că petrolul, gazele, resursele solide și apele subterane trebuie privite ca elemente fundamentale ale unei economii independente.

Jean Gorie a susținut că România a rămas în urmă tocmai la capitolul cunoaștere geologică generală, iar această slăbiciune se vede atât în capacitatea redusă de a atrage investiții, cât și în vulnerabilitatea energetică. În opinia sa, investitorii mari intră într-o zonă doar dacă există informații inițiale solide, capabile să reducă riscul și să le arate că perimetrele respective au potențial real.

„Investițiile marilor companii de stat și private din țară și străinătate se fac mai ales dacă există informații generale despre subsol, în toate provinciile geologice. O cunoaștere inițială a condițiilor, o primă evaluare a potențialului general, odată puse la dispoziția investitorilor, trebuie să-i convingă că există șanse reale ale descoperirii de noi resurse”, a explicat el.

Din această perspectivă, una dintre cele mai mari probleme este că România a investit prea puțin în explorarea regională după 1989. Dacă înainte de 1990 cercetările pentru hidrocarburi erau susținute de stat, iar în anii următori interesul public pentru acest tip de activitate s-a prăbușit, din 2001 încoace explorarea a fost lăsată aproape exclusiv în seama investițiilor private. Potrivit lui Gorie, acest model nu a produs însă un progres real în cunoașterea geologică de ansamblu.

„În perioada 1990-2000, investițiile statului în acest domeniu au scăzut vertiginos, iar în perioada 2001-2025 prospecțiunile pentru hidrocarburi au fost executate numai din investiții private, fără niciun progres în ceea ce privește cunoașterea regională”, a afirmat specialistul.

El a explicat și diferența majoră dintre vechile cercetări 2D și tehnologiile moderne 3D, insistând că rezultatele obținute în prezent oferă un nivel de detaliu incomparabil mai mare. Ca să facă diferența mai ușor de înțeles, a folosit chiar o comparație din medicină.

„Diferența dintre cele două tipuri de metodică, 2D și 3D, este majoră. Ca o comparație cu domeniul medical, este vorba de diferența dintre o simplă radiografie și setul de imagini de mare rezoluție oferite de o tomografie computerizată”, a spus Jean Gorie.

Cu toate acestea, suprafața acoperită de proiectele moderne rămâne foarte mică în raport cu potențialul total al țării. Potrivit datelor prezentate de el, din 2001 și până în prezent s-au făcut aproximativ 100 de proiecte 3D, care au acoperit în total doar circa 21.000 de kilometri pătrați, o suprafață redusă în raport cu întinderea României și cu zonele susceptibile să cantoneze hidrocarburi.

O temă centrală a intervenției a fost și lipsa unei baze de date geologice și geofizice bine organizate. Gorie a susținut că una dintre marile pierderi ale ultimelor decenii este tocmai degradarea accesului la informația acumulată de generații întregi de geologi și geofizicieni, o resursă pe care a descris-o ca fiind o adevărată bogăție a țării.

„Baza de date geologice și geofizice există și este foarte importantă. Este bogăția noastră, a țării, și este munca geologilor și geofizicienilor de atâția zeci de ani din România”, a spus el.

Într-un pasaj încărcat emoțional, specialistul a vorbit despre felul în care această arhivă profesională a fost preluată și despre lipsa de claritate privind organizarea ei actuală.

„Acolo, la acel BDS, era inima noastră, a celor care făceam prospecțiune. Știam ce lucrări s-au făcut, ce au făcut colegii noștri, citeai, te documentai. Este foarte greu acum. Mă doare sufletul când nu știu ce s-a întâmplat cu aceste date”, a declarat Jean Gorie.

Potrivit acestuia, fără această memorie profesională este aproape imposibil să faci interpretare serioasă. El a explicat că beneficiarul unei prospecțiuni nu este interesat doar de hărți cu anomalii geofizice, ci de traducerea lor în obiecte geologice inteligibile, iar asta nu se poate face fără cunoașterea istoricului, a lucrărilor vechi și a geologiei zonei.

„Nu se poate interpreta rezultatul unei prospecțiuni geofizice dacă nu cunoști ceea ce înaintașii au descoperit din punct de vedere geologic în zona respectivă”, a spus el.

Pe lângă date și licitații, Gorie a vorbit și despre lipsa unui cadru legislativ adaptat. El a reluat ideea că nici Legea petrolului, nici Legea minelor nu oferă un sprijin real celor care fac prospecțiune în teren, iar accesul la proprietăți rămâne o problemă majoră. În opinia sa, de ani de zile se vorbește despre modificări legislative, dar fără rezultat.

„Nici Legea minelor, nici Legea petrolului nu ne ajută, nu ne susțin în această activitate. Și este grav, pentru că s-a încercat de ani de zile să se facă niște modificări ale acestor legi și nu s-a reușit”, a afirmat acesta.

În analiza sa, problema nu este doar tehnică sau birocratică, ci strategică. Jean Gorie a susținut că, într-o lume în care resursele se transformă tot mai des în instrumente de presiune geopolitică, lipsa unei strategii pe termen mediu și lung poate transforma România dintr-un stat cu potențial într-unul vulnerabil. El a insistat că securitatea energetică a devenit o temă centrală inclusiv pentru NATO și pentru marile administrații occidentale și că România ar trebui să se miște mult mai rapid în această direcție.

„Este evident că o politică pe termen mediu și lung de creștere a gradului de cunoaștere a resurselor de petrol și gaze din România trebuie să devină o componentă fundamentală a asigurării securității naționale”, a spus reprezentantul Prospecțiuni S.A.

În acest context, el a invocat și potențialul României în zona mineralelor critice, afirmând că țara deține un portofoliu important de resurse care pot susține industriile viitorului, de la tranziția verde la apărare. A enumerat grafitul de la Baia de Fier, cuprul de la Rovina, magneziul de la Budureasa și alte resurse asociate bateriilor, semiconductorilor și echipamentelor militare, susținând că avantajul geologic există, dar nu este suficient fără extracție, rafinare și lanțuri industriale integrate.

„Provocarea principală nu este doar existența resurselor, ci capacitatea de extragere și rafinare locală, lipsa lanțurilor tehnologice integrate, birocrația exploatării și reticența instituțională post-1989 față de minerit”, a declarat Jean Gorie.

În lipsa acestor elemente, avertizează el, România riscă să rămână doar exportator de materie primă, fără valoare adăugată internă și fără capacitatea de a transforma avantajul geologic într-un avantaj economic și strategic real.

Mesajul final al intervenției sale a fost unul de presiune directă asupra decidentului public: fără date noi, fără licitații și fără organizarea inteligentă a bazei de cunoaștere deja existente, statul nu poate cere investitorilor să își asume riscuri mari într-un mediu incert. Iar fără investitori și fără strategie, zăcămintele cunoscute se apropie de epuizare, în timp ce cele necunoscute rămân doar ipoteze.

„Resursele României nu mai reprezintă doar un potențial nevalorificat, ci pot deveni temelia unei economii suverane, competitive și reziliente. Dar pentru asta este necesar un cadru legislativ modern, investiții în cercetare, parteneriate strategice și, extrem de important, realizarea Rundei XI de licitație”, a spus Jean Gorie.

Din discursul său se conturează o imagine apăsătoare: România are resurse, are istoric profesional, are expertiză acumulată în zeci de ani, dar nu reușește să transforme toate acestea într-o politică coerentă. Iar într-un domeniu în care descoperirea unei resurse și intrarea ei în producție pot dura mulți ani, fiecare etapă amânată astăzi poate deveni o vulnerabilitate majoră mâine.