Sistemul bancar românesc rămâne stabil, însă această stabilitate nu înseamnă dispariția riscurilor economice. Dimpotrivă, vulnerabilitățile sunt distribuite diferit între populație, IMM-uri și companiile mari.
Aceasta este una dintre concluziile unui studiu publicat în martie 2026 de Ana-Maria Colța, de la Universitatea Babeș-Bolyai. Studiul analizează riscul și incertitudinea folosind date recente privind sistemul bancar românesc.
Articolul se intitulează „Risk and Uncertainty in the Banking Sector: Evidence from the Romanian Banking System”. Cercetarea a fost publicată în revista științifică Ecological Economics and Management, volumul 2, numărul 1.
Sistemul bancar românesc rămâne solid
Ana-Maria Colța analizează trei categorii importante de indicatori pentru stabilitatea financiară. Sunt urmărite creditele neperformante, riscul ratei dobânzii și indicatorii de lichiditate.
Concluzia generală este favorabilă stabilității financiare. Riscurile agregate rămân gestionabile, iar lichiditatea sistemului depășește pragurile prudențiale.
Totuși, imaginea se schimbă atunci când analiza coboară la nivelul diferitelor categorii de debitori. Populația și IMM-urile prezintă vulnerabilități mai ridicate la modificarea ratelor dobânzilor.
În schimb, sectorul companiilor prezintă o stabilitate mai ridicată. Prin urmare, riscul nu este distribuit uniform în economie.
Sistemul bancar românesc și riscul creditelor neperformante
Creditele neperformante reprezintă unul dintre cei mai importanți indicatori ai riscului bancar. Ele arată dificultățile debitorilor în rambursarea obligațiilor asumate.
Studiul realizat de Ana-Maria Colța evidențiază diferențe importante între categoriile de debitori. Aceste diferențe permit identificarea zonelor unde presiunile economice sunt mai puternice.
În acest context, gospodăriile și întreprinderile mici sunt mai sensibile la schimbările condițiilor financiare. Costul creditului poate deveni rapid o problemă pentru aceste categorii.
În schimb, companiile mai solide dispun, în general, de instrumente suplimentare pentru absorbirea șocurilor. Astfel, aceeași dobândă produce efecte economice diferite asupra debitorilor.
Dobânzile transmit riscul către economia reală
Riscul ratei dobânzii reprezintă o componentă importantă a cercetării. Creșterea dobânzilor nu afectează exclusiv bilanțurile instituțiilor financiare.
Mai întâi, costul banilor este transmis către debitori. Ulterior, gospodăriile și întreprinderile trebuie să suporte servicii mai costisitoare ale datoriei.
Pentru populație, această situație poate reduce venitul disponibil pentru consum. Pentru IMM-uri, efectul poate însemna diminuarea investițiilor sau amânarea dezvoltării.
Prin urmare, stabilitatea unei bănci nu trebuie confundată cu stabilitatea financiară a fiecărui client. Cele două realități pot evolua diferit.
Această diferență este importantă pentru înțelegerea sistemului bancar românesc. Indicatorii agregati pot fi buni, în timp ce anumite segmente economice acumulează presiuni.
Lichiditatea sistemului bancar românesc rămâne robustă
O altă concluzie importantă privește lichiditatea. Studiul urmărește indicatorii LCR și NSFR, utilizați pentru evaluarea rezistenței instituțiilor bancare.
Rezultatele arată că nivelurile de lichiditate rămân confortabil peste cerințele de reglementare. Așadar, băncile păstrează rezerve importante pentru gestionarea obligațiilor financiare.
Aceasta reprezintă o veste bună pentru stabilitatea financiară. Totuși, lichiditatea ridicată trebuie analizată și prin relația sa cu economia reală.
O economie nu are nevoie doar de bănci stabile. Ea are nevoie și de capital accesibil pentru investiții, producție și dezvoltarea întreprinderilor.
De aceea, apare o întrebare economică importantă. Cât din această capacitate financiară ajunge efectiv către investițiile productive?
Riscul și incertitudinea nu reprezintă același lucru
Ana-Maria Colța insistă asupra unei distincții economice fundamentale. Riscul și incertitudinea nu reprezintă concepte identice.
Riscul presupune existența unor probabilități care pot fi estimate. În consecință, instituțiile financiare pot construi modele pentru administrarea acestuia.
În schimb, incertitudinea privește evenimente ale căror probabilități nu pot fi evaluate suficient. Tocmai aici apar dificultățile majore pentru prognoza economică.
Această distincție devine relevantă într-un mediu economic volatil. Inflația, dobânzile și șocurile externe pot modifica rapid comportamentul debitorilor.
Prin urmare, performanțele trecute nu garantează automat stabilitatea viitoare. Sistemul trebuie să păstreze suficientă flexibilitate pentru evenimente greu predictibile.
Sistemul bancar românesc trebuie privit împreună cu economia reală
Studiul oferă o imagine favorabilă asupra rezilienței sectorului bancar. Totuși, rezultatele deschid o discuție economică mai amplă.
Un sistem bancar sănătos reprezintă o condiție necesară pentru dezvoltare. Însă aceasta nu este singura condiție pentru prosperitate.
Capitalul trebuie să poată ajunge către întreprinderile productive. În special, IMM-urile depind puternic de accesul predictibil la finanțare.
Dacă finanțarea devine prea costisitoare, investițiile sunt amânate. Ulterior, capacitatea productivă și crearea locurilor de muncă pot fi afectate.
În același timp, băncile trebuie să păstreze disciplina privind riscul. Creditarea excesivă poate genera vulnerabilități la fel de importante precum creditarea insuficientă.
De aceea, provocarea constă în găsirea unui echilibru. Stabilitatea financiară trebuie însoțită de finanțarea sustenabilă a economiei productive.
Stabilitatea băncilor nu elimină vulnerabilitatea debitorilor
Principala concluzie a cercetării este una echilibrată. Sistemul bancar românesc dispune de o poziție robustă de lichiditate.
În același timp, riscurile agregate sunt considerate gestionabile. Totuși, vulnerabilitățile sunt mai pronunțate pentru consumatori și întreprinderile mici și mijlocii.
Această diferență merită urmărită cu atenție. Stabilitatea financiară trebuie evaluată și prin capacitatea economiei reale de a suporta costul finanțării.
Prin urmare, discuția nu trebuie redusă la întrebarea dacă băncile sunt stabile. Trebuie analizată și capacitatea creditului de a susține economia.
Sistemul bancar românesc este solid atunci când băncile sunt reziliente. Însă devine cu adevărat eficient când această reziliență susține investițiile productive.
Sursa științifică
Ana-Maria Colța, „Risk and Uncertainty in the Banking Sector: Evidence from the Romanian Banking System”, Ecological Economics and Management, 2026, vol. 2, nr. 1.
Studiul este publicat în regim Open Access și utilizează date recente din 2024 privind sistemul bancar românesc.
