Modelul de creștere bazat în principal pe consum pare să fi ajuns într-un punct în care costurile dezechilibrelor devin tot mai vizibile. Potrivit unei analize publicate de Goldring, patru economiști din sistemul bancar au transmis același mesaj la conferința Asociației Analiștilor Financiar-Bancari: România trebuie să se orienteze către productivitate și investiții, nu să își susțină avansul prin deficite și majorări salariale care depășesc eficiența economiei.
La discuție au participat Valentin Lazea, reprezentant al BNR, Ionuț Dumitru de la Raiffeisen Bank, Ciprian Dascălu de la BCR și Florian Libocor, economistul-șef al BRD. Sursa îi prezintă ca având o poziție convergentă asupra limitelor actualului model economic.
Datele prezentate în sursă leagă dinamica ultimilor ani de trei factori principali: consumul gospodăriilor, deficitele bugetare și creșterile salariale mai rapide decât productivitatea. Această combinație poate susține temporar cererea internă și veniturile companiilor orientate către piața locală, însă efectele secundare devin mai apăsătoare atunci când oferta internă nu ține pasul.
Într-un asemenea scenariu, cererea suplimentară se poate transforma în importuri mai mari sau în prețuri mai ridicate. Dacă producția internă nu se extinde suficient, consumul finanțat prin venituri și cheltuieli publice poate amplifica presiunile inflaționiste. Sursa afirmă că România are în prezent cea mai ridicată inflație din Uniunea Europeană, cel mai mare deficit bugetar și o datorie publică în creștere.
Aceste afirmații descriu indicatori care se pot alimenta reciproc. De exemplu, un deficit mare impune împrumuturi suplimentare, iar finanțarea mai costisitoare poate restrânge spațiul bugetar pentru investiții sau intervenții în perioade dificile. În același timp, inflația erodează puterea de cumpărare și poate determina noi solicitări de majorări salariale, ceea ce riscă să mențină presiunea asupra costurilor.
Reorientarea propusă de economiști presupune ca avansul veniturilor să fie susținut mai mult de productivitate decât de decizii administrative sau de extinderea cheltuielilor. Productivitatea mai mare permite companiilor să plătească salarii competitive fără ca acestea să se traducă automat în costuri mai mari și pierderi de competitivitate.
În acest context, investițiile au un rol central, deoarece pot extinde capacitatea de producție, reduce dependența de importuri și îmbunătăți eficiența. Totuși, efectele lor apar de regulă cu întârziere, iar rezultatele depind de selecția proiectelor, de implementare și de stabilitatea cadrului fiscal.
Disciplina fiscală nu înseamnă doar reducerea cheltuielilor, ci și prioritizarea mai strictă a resurselor publice. În lipsa acesteia, investițiile pot fi amânate pentru finanțarea consumului curent, iar datoria poate continua să crească într-un ritm dificil de susținut.
Prin urmare, mesajul economiștilor indică o tranziție graduală către o creștere susținută de productivitate și investiții, nu o schimbare imediată. Dacă dezechilibrele fiscale persistă, iar salariile se îndepărtează de eficiența economică, presiunile asupra inflației, finanțării publice și competitivității ar putea rămâne ridicate. Evoluția va depinde probabil de măsura în care politicile publice reușesc să favorizeze investițiile și să limiteze stimularea consumului din surse nesustenabile.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de goldring.ro.
