Povestea fostelor uzine din Prahova este legată de dispariția unor piețe, reducerea comenzilor și acumularea datoriilor, dar și de felul în care au fost gestionate privatizările. Județul avea înainte de 1989 o bază industrială extinsă, de la utilaj petrolier și chimie până la textile și detergenți. După schimbarea regimului, multe întreprinderi au fost închise, vândute sau fragmentate. Relatarea publicată de Historia în 2023 prezintă atât cazuri de declin, cât și exemple în care investițiile au susținut continuarea activității.
Potrivit sursei, în 1989 aproximativ 140.000 de ploieșteni lucrau în întreprinderi și uzine de stat. Materialul citează, de asemenea, estimarea potrivit căreia peste 200.000 de salariați din județ au devenit șomeri după abandonarea producției sau vânzarea fabricilor. Cifrele aparțin perioadei analizate de Historia și descriu amploarea transformării industriale, nu o situație actuală.
Întreprinderea „1 Mai” Ploiești ilustrează efectul schimbării pieței. Înainte de 1989, uzina avea, conform articolului, 18.000 de angajați și producea instalații de foraj pentru clienți internaționali. După privatizarea din 2001 și transformarea în Upetrom 1 Mai, compania a pierdut masiv comenzi: înaintea crizei din 2008 mai avea 1.700 de salariați, iar ulterior aproximativ 800. Historia relata că scăderea comenzilor a depășit 70%, iar compania a intrat pe pierdere din 2010 și avea datorii la buget în 2012.
La Valea Călugărească, declinul a combinat închiderea producției cu probleme de mediu. Combinatul Romfosfochim a fost închis în 1997, iar activele au trecut prin mai multe tranzacții și schimbări de administrare. O parte dintre clădiri a fost demolată, în timp ce zona batalului de fosfogips a fost ulterior decontaminată pentru instalarea unui parc fotovoltaic. Sursa menționează costuri de aproximativ trei milioane de euro pentru ecologizarea aferentă proiectului.
Sectorul petrolier oferă exemple opuse. Historia prezenta Petrobrazi drept un caz de continuitate după privatizarea către OMV, în 2004, și menționa investițiile și rezultatele financiare raportate în perioada analizată. În schimb, Astra Ploiești a ajuns în faliment în 2005 și în insolvență în 2014, după ani de pierderi și acumulare de datorii. Relatarea include și dosare de corupție privind foști directori și ofițeri de informații, acuzațiile fiind formulate de procurori, iar condamnările vizând persoanele indicate în dosar.
Un alt traseu este cel al fabricii DERO. Unilever a preluat în 1995 fabrica de detergenți și mărcile sale, iar în 2006 a construit la Ploiești o fabrică de alimente, cu o investiție menționată de sursă la patru milioane de euro. Exemplul sugerează că activele industriale puteau fi relansate atunci când existau capital, piețe și un plan de producție adaptat economiei concurențiale.
Lista prezentată de Historia include peste 50 de obiective industriale din Prahova, de la întreprinderi de utilaj petrolier și rulmenți până la fabrici de stofe, sticlă, bere și produse făinoase. Destinul lor nu a fost identic. Unele au fost închise definitiv, altele au funcționat la capacitate redusă, iar câteva au devenit afaceri viabile.
Evoluția industriei prahovene nu poate fi redusă la o singură explicație. Reducerea comenzilor, schimbarea piețelor, datoriile, deciziile de management și lipsa investițiilor au avut ponderi diferite de la o companie la alta. Cazurile prezentate de Historia arată că privatizarea nu a produs un rezultat uniform: unele active au ajuns în insolvență sau au fost demolate, în timp ce altele au continuat prin capital și tehnologie noi.
Vezi și: Industria prahoveană după 1989: fabrici închise, locuri de muncă pierdute și câteva succese — roconomia.ro.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de Historia.
