

Libertatea părților de a stabili prețul într-un contract de afaceri este importantă, dar nu absolută. Prețul trebuie să fie determinat sau determinabil, formulat clar și compatibil cu normele privind concurența și protecția consumatorilor. Studiul arată că prețul poate fi stabilit de părți, de un terț sau, în anumite sisteme și situații, unilateral de una dintre ele. Totodată, clauzele de indexare, hardship, aliniere și earn-out oferă instrumente de adaptare la schimbările economice, însă pot deveni problematice dacă produc dezechilibre, induc în eroare sau restrâng concurența.
Lucrarea Prețul în contractele de afaceri: limite și aplicații practice îi aparține Mariei Iuliana Puiu și a fost publicată în revista Studia Universitatis Babeș-Bolyai Iurisprudentia, în 2026. Analiza urmărește atât regulile dreptului român, cât și soluții din dreptul francez, englez, american și european, folosind norme legale, doctrină și jurisprudență pentru a explica modul în care prețul funcționează în contractele de afaceri.
În mod obișnuit, părțile negociază și stabilesc împreună suma datorată pentru prestația contractuală. Această libertate poate fi însă limitată de intervenția statului în situații excepționale, de regulile concurenței sau de protecția consumatorilor. În dreptul român, Guvernul poate adopta măsuri temporare pentru combaterea creșterii excesive a prețurilor ori chiar pentru blocarea acestora în sectoare determinate și în împrejurări precum crizele sau dezechilibrele majore dintre cerere și ofertă. În plus, un preț poate fi cenzurat atunci când ascunde un abuz de poziție dominantă, o practică discriminatorie sau o înțelegere anticoncurențială.
Jurisprudența europeană accentuează cerința transparenței. În cauza privind onorariile avocațiale analizată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, o clauză care prevedea un tarif orar, fără să permită consumatorului să anticipeze costul total, putea fi considerată abuzivă. În materie de reduceri, prețul anterior trebuie raportat la cel mai mic preț practicat în ultimele 30 de zile. De asemenea, clauzele de paritate prin care o platformă impune partenerilor să nu ofere prețuri mai mici pe alte canale pot ridica probleme de concurență, analiza urmând să țină seama de efectele concrete ale clauzei.
Nemenționarea prețului nu conduce automat la aceeași soluție în toate sistemele de drept. În dreptul român, lipsa unui preț determinat sau determinabil poate atrage nulitatea, dar Codul civil prevede și excepții, inclusiv pentru anumite vânzări în care prețul poate fi stabilit după împrejurări, după practica obișnuită a vânzătorului ori după prețul mediu al unei piețe organizate. În dreptul englez și american, contractul poate fi salvat prin obligația de plată a unui preț rezonabil, stabilit, la nevoie, în funcție de piață.
Părțile pot încredința stabilirea prețului unui terț, fără ca acesta să fie neapărat nominalizat expres, dacă există criterii suficiente pentru identificarea sa. Studiul subliniază că terțul este, în mod normal, ales pentru independența și competența sa. Totuși, prețul stabilit de el devine obligatoriu, cu excepția cazului în care este vădit nerezonabil și produce un dezechilibru contractual profund. În dreptul român, dacă terțul nu stabilește prețul în termenul convenit sau, în lipsă, în șase luni de la încheierea contractului, instanța poate numi un expert.
Studiul examinează mai multe instrumente contractuale. Clauza hardship permite renegocierea sau adaptarea contractului atunci când schimbări neprevăzute modifică fundamental echilibrul obligațiilor, fără ca executarea să devină imposibilă. Clauza de indexare ajustează automat prețul după un indice obiectiv și verificabil, protejând în special creditorul împotriva deprecierii monedei. În dreptul român, indicele nu trebuie să depindă de voința uneia dintre părți.
Clauza clientului celui mai favorizat oferă beneficiarului dreptul la cel mai bun preț acordat de profesionist altor clienți în condiții comparabile. Clauza ofertei concurente permite adaptarea prețului atunci când beneficiarul primește o ofertă mai avantajoasă de pe piață. În tranzacțiile privind acțiuni sau afaceri, clauza earn-out leagă o parte din preț de performanțele viitoare ale companiei, precum cifra de afaceri, numărul de clienți sau capitalurile proprii. Pentru a fi validă și aplicabilă, formula trebuie să se bazeze pe criterii clare, care să permită calcularea automată a prețului.
O contribuție distinctă a analizei este ideea că prețul poate ajuta instanța să interpreteze clauze ambigue și chiar să califice contractul. În această evaluare pot fi urmărite raportul dintre costuri și beneficii, prețurile din contractele anterioare dintre aceleași părți și prețurile pieței. Jurisprudența americană oferă exemple în care valoarea ridicată a prețului a susținut concluzia că bunul trebuia să aibă o calitate corespunzătoare sau să îndeplinească scopul economic avut în vedere de cumpărător.
Autoarea arată însă că lucrarea nu își propune o examinare exhaustivă a tuturor problemelor privind prețul. Este vorba despre o analiză doctrinară și comparativă, bazată pe legislație și jurisprudență, nu despre un studiu empiric al contractelor sau al practicilor comerciale. Prin urmare, implicațiile practice trebuie raportate la tipul concret de contract, la sistemul de drept aplicabil și la efectele reale ale clauzelor. Concluzia generală este că un preț eficient juridic trebuie să fie previzibil, verificabil, rezonabil și stabilit fără încălcarea regulilor concurențiale.
Sursa: Prețul în contractele de afaceri: limite și aplicații practice







