

Infrastructura de încărcare pentru vehicule electrice are o problemă economică specifică: investiția trebuie făcută înainte ca numărul de utilizatori să fie suficient de mare pentru a genera venituri consistente. Studiul analizat tratează tocmai acest dezechilibru și compară două variante de investiție pentru un amplasament din Sectorul 2 al Capitalei.
Autorul este Theodor Grigoras, iar lucrarea se intitulează Studiu de fezabilitate pentru obiectivul de investiții „Amplasare stații de reîncărcare pentru vehicule electrice, electrice hibrid și plug-in”. Documentul a fost publicat în 2025 în Student Papers on Smart Cities and E-Governance (SPoSC&EGOV) Repository și urmează cerințele tehnico-economice prevăzute de HG nr. 907/2016.
Proiectul propus prevede două stații de reîncărcare, fiecare cu două puncte. Puterea minimă este de 72 kW pentru fiecare stație, respectiv 144 kW pentru întregul obiectiv. La fiecare stație, un punct ar urma să asigure încărcare DC de cel puțin 50 kW, iar celălalt încărcare AC de cel puțin 22 kW. Soluția permite încărcarea simultană și respectă standardele IEC 61851, EN 62196-2 și EN 62196-3.
Analiza financiară are o perioadă de referință de zece ani și folosește o rată de actualizare de 4% pe an, în termeni reali. Autorul prevede estimarea costurilor inițiale, a cheltuielilor de exploatare, a veniturilor, a surselor de finanțare și a fluxurilor de numerar. În document sunt avute în vedere indicatori precum valoarea netă actualizată, rata internă de rentabilitate și raportul cost-beneficiu.
Elementul esențial este că proiectul nu este conceput ca generator de profit. Veniturile de exploatare ar trebui să acopere costurile cu energia electrică și consumabilele, în timp ce susținerea financiară a cheltuielilor de operare este atribuită bugetului local. Beneficiile invocate sunt în principal sociale și de mediu și nu sunt reflectate integral în fluxurile monetare.
Varianta 1 are o valoare totală de 500.000 de lei, inclusiv TVA. Varianta 2 este estimată la 700.000 de lei, inclusiv TVA. Studiul consideră că a doua opțiune implică un cost superior fără beneficii suplimentare semnificative pentru condițiile analizate. De aceea, este selectată prima variantă.
Amplasamentul propus este la sediul beneficiarului, pe Șoseaua Morarilor nr. 6. Terenul aparține Statului Român și este administrat de beneficiar. Stațiile ar fi conectate la infrastructura electrică existentă, transformatorul aflându-se la aproximativ 30 de metri de zona de instalare. Soluția tehnică presupune cabluri subterane, firidă de distribuție, prize de pământ și refacerea terenului după executarea lucrărilor.
Costul trebuie privit împreună cu riscurile de implementare. Studiul enumeră obținerea autorizațiilor, procedurile de achiziție, disponibilitatea capitalului, capacitatea antreprenorilor și scenariile macroeconomice printre factorii care pot influența calendarul și rezultatele. Durata totală este estimată la maximum cinci luni, deși pentru o stație este indicată o durată de aproximativ 150 de zile de la proiectarea tehnică până la punerea în funcțiune.
Documentația include o analiză de sensibilitate bazată pe modificarea variabilelor cu 1% și pe calcularea valorilor de comutare. Autorul afirmă că rezultatele sunt solide și nu depind în mare măsură de anumite variabile. Analiza riscurilor concluzionează că riscurile proiectului sunt gestionabile și nu afectează semnificativ eficacitatea investiției propuse.
Totuși, această concluzie trebuie citită în limitele studiului. Nu este prezentată o evaluare a performanței efective după instalare, iar utilizarea stațiilor, veniturile reale și economiile de emisii rămân estimări. Analiza economică detaliată nu este obligatorie pentru proiect, deoarece pragul de 25 de milioane de euro pentru investițiile publice majore nu este atins.
În calculul indicatorilor de performanță, documentația indică 1,474 kg CO2 evitat pentru cele două stații. Proiectul trebuie, prin urmare, înțeles ca o investiție publică în infrastructură și acces, nu ca un activ evaluat exclusiv prin rentabilitate financiară. Selecția scenariului mai ieftin rezultă din raportarea costului la capacitatea tehnică și la condițiile existente ale amplasamentului.







