

Interpretarea teoriei valorii a lui Adam Smith depinde de o distincție pe care lectura ricardiană ar fi estompat-o: valoarea poate fi măsurată în muncă fără ca munca să fie, în acel pasaj, sursa valorii. Aceasta este teza principală a unui studiu care reexaminează Cartea I din Avuția națiunilor.
Jimena Hurtado și Maria Pia Paganelli prezintă argumentul în articolul „Where is the Labor Theory of Value in Adam Smith? Adam Smith’s Value Theory Revisited”, publicat în Journal of Contextual Economics – Schmollers Jahrbuch în 2023. Metoda lor este una de interpretare textuală și conceptuală: urmăresc ordinea capitolelor, definițiile lui Smith și diferențele dintre „prețul real”, „prețul nominal”, „prețul natural” și „prețul de piață”.
În primele capitole ale Cărții I, Smith discută diviziunea muncii, înclinația naturală spre schimb, extinderea pieței și apariția banilor. Autorii studiului consideră că această succesiune pregătește problema măsurării valorii. Într-o societate comercială, oamenii își satisfac nevoile prin schimb și trebuie să compare bunuri diferite.
Capitolul al IV-lea prezintă aurul și argintul ca instrumente ale comerțului, dar și ca unități de cont instabile. Monedele pot conține mai puțin metal fără schimbarea denumirii, iar valoarea metalelor poate varia în funcție de cantitate, cerere și ofertă. Smith leagă această instabilitate de posibilitatea unor redistribuiri importante ale averii, mai ales atunci când datoriile sunt exprimate în monedă.
Capitolul al V-lea, intitulat „Despre prețul real și nominal al mărfurilor sau despre prețul lor în muncă și prețul lor în bani”, este astfel citit ca o căutare a unei unități de măsură. Munca este „prețul real”, iar banii reprezintă prețul nominal. O unitate de măsură trebuie să rămână stabilă; de aceea, Smith nu tratează metalele prețioase drept standard perfect.
Ricardo, susțin studiul, caută sursa valorii și se concentrează asupra muncii necesare pentru obținerea unui bun. Smith abordează însă schimbul și puterea bunurilor de a cumpăra alte bunuri sau de a economisi celui care le cumpără efortul producerii lor. Analogia cu un metru este esențială: metrul măsoară înălțimea, dar nu explică de ce o persoană crește.
În această interpretare, munca din capitolul al V-lea are funcția unei unități de cont. Ea permite compararea valorilor în timp și spațiu. Munca este totodată un mijloc conceptual al schimbului, deoarece bunurile cumpără munca altora, iar schimbul poate fi înțeles ca un schimb de activități sociale. Aceasta nu este aceeași muncă precum cea folosită în procesul productiv.
În capitolul al VI-lea, munca apare alături de pământ și capital ca factor de producție. Pe măsură ce diviziunea muncii și acumularea capitalului avansează, producția devine mai complexă. Pentru ca un bun să fie adus pe piață, venitul obținut trebuie să acopere renta, salariile și profitul capitalului. De aici rezultă prețul natural, interpretat de autoare ca preț de rezervă și ca expresie a costului de oportunitate.
Studiul nu susține că măsurarea în muncă este ușor de aplicat. Smith admite dificultatea de a compara efortul și ingeniozitatea diferitelor tipuri de muncă, iar oamenii sunt obișnuiți să gândească în bani. Cerealele pot funcționa ca măsură alternativă pe termen lung, dar nu pe termen scurt, din cauza variațiilor sezoniere.
Concluzia este delimitată: munca produce bogăție împreună cu ceilalți factori, dar nu este prezentată aici ca sursă unică a valorii. Pentru Hurtado și Paganelli, „teoria muncii” atribuită lui Smith rezultă mai ales din suprapunerea celor două sensuri ale muncii și din lectura lui Ricardo, nu dintr-o identificare atentă a întrebărilor distincte tratate de Smith.
Sursa: Where is the Labor Theory of Value in Adam Smith? Adam Smith’s Value Theory Revisited







