STUDIU. Dumitru: Mecanismele prin care instituțiile medievale au limitat dezvoltarea economică
STUDIU. Dumitru: Cum au influențat instituțiile extractive economia spațiului românesc medieval

În analiza economică a dezvoltării, instituțiile contează prin stimulentele pe care le creează și prin modul în care distribuie puterea. Studiul „Instituții inclusive și extractive în spațiul românesc medieval”, de Adrian Stelian Dumitru, publicat în 2019 în Perspective Politice, aplică această perspectivă istoriei principatelor române.

Dumitru folosește taxonomia instituțiilor inclusive și extractive formulată de Acemoglu și Robinson, căreia îi adaugă categoria instituțiilor non-inclusive. Acestea din urmă nu extrag neapărat direct resurse, dar pot conserva status quo-ul unei configurații extractive sau pot facilita trecerea către aceasta.

Unitatea de analiză: instituțiile politice și economice

Studiul tratează instituțiile ca reguli și structuri care organizează accesul la activitatea economică, la proprietate și la decizie. Instituțiile inclusive ar presupune participare largă și oportunități egale. Cele extractive transferă resurse și bunăstare către un grup restrâns. În spațiul românesc medieval, autorul identifică o combinație de instituții politice și economice cu efecte predominant extractive.

În principatele extracarpatice, domnul deținea formal întreaga putere executivă, legislativă și judecătorească. Totuși, capacitatea efectivă de guvernare depindea de facțiunile boierești și de dregători. Sfatul domnesc avea între 20 și 40 de membri, iar în Moldova putea ajunge la 50. În situații speciale, Sfatul cel Mare putea reuni până la 300 de persoane. Aceste organisme aveau o reprezentativitate mai mare, dar erau convocate ocazional și nu s-au consolidat ca instituții permanente.

În Țara Românească, Sfatul domnesc a devenit preponderent consultativ. În Moldova, rolul său era ceva mai larg, însă autorul apreciază că nu putea limita substanțial gama de acțiuni a voievodului. În Transilvania, Dieta funcționa într-un cadru bazat pe Unio Trium Nationum, care acorda drepturi politice nobilimii maghiare, sașilor și secuilor liberi, excluzând majoritatea țăranilor dependenți, în principal români.

Alocarea funcțiilor și stimulentele economice

Dregătoriile au fost esențiale pentru funcționarea administrației. La început, ele puteau fi ocupate de persoane alese pentru loialitate sau competență. Ulterior, au devenit mijloace de cumpărare a sprijinului politic. Boierii au monopolizat treptat aceste poziții, iar funcția administrativă a devenit sinonimă cu statutul boieresc.

Mecanismul are o implicație economică directă: accesul la funcție nu mai depindea în principal de capacitatea administrativă, ci de apartenența la o rețea de putere. În această interpretare, instituțiile publice nu alocau resursele către activități productive în mod egal, ci consolidau poziția elitei funciare și administrative.

În economie, relația dintre boieri și țăranii dependenți era organizată prin muncă obligatorie, dijmă și taxe. Statutul putea fi ereditar, iar eliberarea necesita consimțământul stăpânului. Sclavia, prezentă în special în cazul romilor și, în Moldova, al unor tătari capturați, reprezenta forma extremă a lipsei drepturilor asupra muncii și persoanei.

Tributul și restrângerea excedentului

Un al doilea mecanism a fost suprapunerea obligațiilor externe peste extracția internă. Haraciul, peșcheșul și rușvetul au transferat către Imperiul Otoman bani, produse și resurse administrative. Haraciul Țării Românești a crescut de la 10.000 de galbeni în 1500 la 104.237 de galbeni în intervalul 1574-1583; pentru Moldova, creșterea a fost de la 4.000 la 66.000 de galbeni.

Autorul preia argumentul că dominația otomană nu a blocat pur și simplu comerțul occidental. Negustorii otomani au compensat parțial retragerea genovezilor și venețienilor. Problema identificată este accentuarea extracției: fiscalitatea mai mare a redus puterea de cumpărare, a obligat țăranii să vândă o parte mai mare din producție și a creat penurie de monedă prin plățile regulate către Imperiul Otoman.

În Oltenia aflată sub administrație habsburgică, politicile monetare și comerciale mercantiliste au urmărit protejarea pieței imperiale. Negustorii otomani s-au retras, iar negustorii români nu au primit o companie comercială proprie. Taxarea diferențiată și privilegiile acordate unor grupuri au reorganizat extracția, fără a crea instituții inclusive.

Limita principală a demersului este chiar natura sa: studiul este o analiză istorico-teoretică, nu o estimare econometrică a impactului instituțiilor asupra venitului sau productivității. Concluzia este formulată prin interpretarea documentelor și a lucrărilor istorice: instituțiile interne și externe au acționat cumulativ, menținând o economie predominant agrară și o distribuție concentrată a puterii.

Sursa: Institutii inclusive si extractive în spatiul românesc medieval

Alte articole

Economistii.ro este un proiect media non-profit dedicat promovării unei noi economii axate pe echitate, pe respectul față de ființa umană, față de resursele materiale și imateriale ale României.
@2025 economistii.ro - Toate drepturile rezervate